Dinte fisurat

Smalțul sau învelișul dur, exterior al dinților este una dintre cele mai puternice substanțe din organism, dar are și el limitele sale. O lovitură puternică sau o uzură excesivă poate provoca ciobirea dinților, iar rezultatul este o suprafață dentară zimțată care poate fi ascuțită, sensibilă și desfigurată.

Care este diferența dintre un dinte fisurat și un dinte spart?

Un dinte fisurat și un dinte spart, deși sunt similare, sunt diferite. O fisură în dinte începe, de obicei, aproape de linia gingiei și se răspândește spre suprafața de mestecat. Deși dintele rămâne intact, o linie de fractură poate deveni vizibilă de-a lungul dintelui. În unele cazuri, fractura este vizibilă doar cu ajutorul unui microscop, iar un medic stomatolog trebuie să o găsească. În alte cazuri, fisura se poate extinde prin întregul dinte, de la suprafața de mestecat până la rădăcină (partea dintelui aflată în interiorul alveolei osoase).

Un dinte spart este un dinte care s-a rupt. O bucată mică sau mare poate să se fi desprins în urma unei căzături, a unei accidentări sportive sau a unei alte traume la nivelul gurii, inclusiv mușcarea a ceva tare. Dinții sparți sunt cea mai frecventă leziune dentară.

Când trebuie să mergeți la dentist în legătură cu un dinte?

Un dinte spart este cel mai bine tratat cât mai curând posibil după rănire, pentru a preveni alte daune. O fisură netratată poate provoca daune permanente dintelui și rădăcinilor sale, până la punctul în care acesta nu mai este funcțional și trebuie scos. Există diferite tipuri de dinți crăpați. Acestea sunt:

• Cuspidă fracturată (proeminență dentară) în cazul în care o bucată din suprafața de mestecat se rupe, cel mai probabil la un molar.
• Dinte fisurat, în cazul în care o fisură se extinde de la suprafața de mestecat până la linia gingiei.
• Dinte despicat în cazul în care o fisură a despicat dintele în două bucăți distincte.
• Fracturile radiculare verticale încep de la rădăcina dintelui și se extind spre suprafața de mestecat. Acestea pot să nu prezinte niciun simptom, dar pot fi cele mai dăunătoare în timp.

Este important să consultați un medic dentist pentru majoritatea dinților fisurați  și crăpați.

Cauzele și riscurile dinților fisurați

Cauzele dinților fisurați

Dinții se pot fisura din mai multe motive. Cauzele comune includ:

• Mușcatul unor substanțe dure, cum ar fi gheața sau bomboanele tari
• Căderi sau accidente de mașină
• Practicarea sporturilor de contact fără apărătoare bucală
• Scrâșnirea dinților în timpul somnului

Factori de risc pentru dinții fisurați

Este logic că dinții slăbiți sunt mai predispuși la ciobire decât cei puternici. Unele lucruri care reduc rezistența unui dinte includ:

• Cariile dentare care distrug smalțul. Obturațiile mari tind, de asemenea, să slăbească dinții.
• Șlefuirea dinților care poate uza smalțul.
• Consumul multor alimente producătoare de acid, cum ar fi sucurile de fructe, cafeaua și alimentele condimentate, pot distruge smalțul și pot lăsa suprafața dinților expusă.
• Refluxul acid sau arsurile la stomac, două afecțiuni digestive, pot aduce acidul gastric în gură, unde poate deteriora smalțul dinților.
• Tulburările de alimentație sau consumul excesiv de alcool pot provoca vărsături frecvente, care la rândul lor pot produce acid care mănâncă smalțul.
• Zahărul care produce bacterii în gură, iar aceste bacterii pot ataca smalțul.
• Smalțul dinților care se uzează în timp, astfel că, dacă o persoană are 50 de ani sau mai mult, riscul de a avea smalțul slăbit crește.

Complicații ale dinților fisurați

Atunci când așchia este atât de extinsă încât începe să afecteze rădăcina dintelui, poate apărea infecția. Iată, câteva simptome ale unei astfel de infecții:

• Durerea
• Sensibilitate la cald și la rece
• Febra
• Respirația urât mirositoare sau gustul acru în gură
• Glandele umflate în zona gâtului sau a maxilarului

Simptomele și tratamentul unui dinte fisurat

Simptomele unui dinte fisurat

Dacă așchia este minoră și nu se află în partea din față a gurii, este posibil ca o persoană să nu știe că o are. Cu toate acestea, atunci când o persoană are simptome, acestea pot include:

• Suprafața zimțată atunci când se trece limba peste dinți
• Iritarea gingiei din jurul dintelui ciobit
• Iritarea limbii de la “prinderea” acesteia pe marginea neuniformă și aspră a dintelui
• Durerea din cauza presiunii exercitate asupra dintelui în momentul mușcăturii, care poate fi intensă dacă așchia este aproape de nervii dintelui sau expune nervii acestuia

Diagnosticarea unui dinte fisurat

Un medic dentist poate pune diagnosticul unui dinte fisurat printr-o inspecție vizibilă a gurii. De asemenea, va ține cont de simptome și va întreba o persoană despre evenimentele care ar fi putut cauza așchierea.

Tratamentul pentru un dinte fisurat

Tratamentul pentru un dinte fisurat sau spart va depinde de cât de grav este deteriorat. Dacă s-a rupt doar o mică bucată de smalț, reparația se poate face, de obicei, pur și simplu într-o singură vizită la cabinet. Un dinte grav deteriorat sau rupt poate necesita o procedură mai lungă și mai costisitoare. Iată câteva modalități prin care medicul dentist poate repara dintele rupt sau ciobit.

• Obturație dentară sau lipire. În cazul în care o persoană a ciobit doar o mică bucată de smalț dentar, un dentist poate repara daunele cu o plombă. Dacă reparația este la un dinte din față sau poate fi văzută atunci când o persoană zâmbește, un dentist va folosi probabil o procedură numită lipire, care folosește o rășină compozită de culoarea dintelui. Lipirea este o procedură simplă care, de obicei, nu necesită amorțirea dintelui. Pentru a lipi un dinte, dentistul îi grabează mai întâi suprafața cu un lichid sau un gel pentru a o ascuți și a face ca materialul de lipire să se lipească de ea. Apoi, medicul dentist aplică un material adeziv pe dinte, urmat de o rășină de culoarea dintelui. După ce modelează materialul de lipire pentru a arăta ca un dinte natural, medicul dentist folosește lumina ultravioletă pentru a întări materialul.
• Capac dentar sau coroană dentară. Dacă o bucată mare de dinte se rupe sau dacă dintele are o carie mare, medicul dentist poate șlefui o parte din dintele rămas și îl poate acoperi cu o coroană, sau o calotă în formă de dinte, realizată pentru a proteja dintele și a-i îmbunătăți aspectul. Coroanele permanente pot fi realizate din metal, porțelan fuzionat cu metal, numai din rășină sau numai din ceramică. Diferitele tipuri au beneficii diferite. Coroanele complet metalice sunt cele mai rezistente. Coroanele din porțelan și rășină pot fi realizate astfel încât să arate aproape identic cu dintele original. În cazul în care întreaga parte superioară a dintelui este ruptă, dar rădăcina este încă intactă, medicul dentist sau un endodontist (un medic dentist specializat în canale radiculare) poate efectua o terapie de canal și poate plasa un ac sau un stâlp în canal, iar apoi poate construi o structură suficientă pe care să se poată realiza o coroană. Ulterior, medicul dentist poate cimenta coroana peste știftul sau peste restaurarea susținută de stâlp.
• Fațete dentare. Dacă un dinte din față este spart sau ciobit, o fațetă dentară îl poate face să arate din nou întreg și sănătos. O fațetare dentară este o coajă subțire de porțelan de culoarea dintelui sau de material compozit de rășină care acoperă întreaga parte frontală a dintelui (la fel cum o unghie falsă acoperă o unghie) cu o secțiune mai groasă pentru a înlocui partea ruptă a dintelui. Pentru a pregăti dintele, un dentist va îndepărta aproximativ 0,3 până la 1,2 milimetri de smalț de pe suprafața acestuia. Apoi, va face o amprentă a dintelui pentru a fi trimisă la un laborator dentar, care va realiza fațeta. Când fațeta este gata, de obicei o săptămână sau două mai târziu, pacientul va trebui să se întoarcă la medicul dentist pentru a fi plasat. Pentru a plasa fațeta, medicul dentist va grava mai întâi suprafața dintelui cu un lichid pentru a o face mai aspră. Apoi, aplică un ciment special pentru fațete și plasează fațeta pe dintele pregătit. Odată ce fațeta este în poziție, dentistul va folosi o lumină specială pentru a activa substanțele chimice din ciment pentru a-l face să se întărească rapid.
• Terapia de canal. Dacă o așchie sau o fractură dentară este suficient de mare pentru a expune pulpa, centrul dintelui care conține nervi și vase de sânge, bacteriile din gură pot intra și infecta pulpa. Dacă dintele doare, își schimbă culoarea sau este sensibil la căldură, pulpa este probabil deteriorată sau bolnavă. Țesutul pulpar poate muri și, dacă nu este îndepărtat, dintele se poate infecta și trebuie extras. Terapia de canal presupune îndepărtarea pulpei moarte, curățarea canalului radicular și apoi sigilarea acestuia. Terapia de canal poate fi efectuată de către dentiștii generaliști sau endodonțiști. Cele mai multe terapii de canal nu sunt mai dureroase decât obturarea unei carii. În cele mai multe cazuri, dintele rămas trebuie acoperit cu o coroană pentru a proteja dintele acum slăbit.

Cum să prevenim dinții sparți?

Există măsuri simple pe care o persoană le poate lua pentru a preveni un dinte fisurat sau spart. Aceștia includ, dar nu se limitează la:

• Purtarea unei apărători de gură atunci când participați la anumite sporturi sau activități recreative.
• Folosirea foarfecelor pentru a tăia lucruri în loc să vă folosiți dinții.
• Evitarea mestecării alimentelor despre care se știe că pot provoca fisuri sau crăpături, cum ar fi gheața, sâmburii de popcorn și bomboanele tari.
• Vizitarea unui dentist în mod regulat.

Întrebări frecvente

1. Ce ar trebui să facă o persoană care și-a fisurat un dinte?
   Dacă cineva și-a fisurat un dinte, acestea sunt primele lucruri care trebuie făcute:
   – Clătiți gura cu apă caldă
   – Opriți sângerarea
   – Reduceți umflarea
   – Ameliorați durerea
   – Protejați dintele
   – Protejați limba și obrajii
   – Păstrați partea de dinte spartă, dacă este posibil
   – Vizitați rapid un dentist
2. Este în regulă să lăsați un dinte fisurat?
   Dacă se întârzie sau chiar se sare peste această programare, dintele spart sau ciobit poate ajunge să se infecteze, provocând daune ireversibile. Un alt motiv pentru a nu amâna acea vizită la dentist este acela că s-ar putea să începeți să evitați în subconștient dintele deteriorat, mestecând în cealaltă parte a gurii.
3. Cât timp se poate rezista cu un dinte fisurat?
   În funcție de fisură, puteți lăsa până a doua zi, dar este posibil ca aceasta să conteze într-adevăr ca o urgență dentară și să necesite atenție imediată. Pentru a menține sănătatea orală, cel mai bine este să consultați întotdeauna medicul dentist în legătură cu un dinte ciobit.
4. Cât de grav este un dinte ușor fisurat?
   Fisurile mai mici nu provoacă atât de multe daune la început, dar pot dezvolta complicații. Fisurile mici pot fi, de asemenea, ascuțite și pot tăia partea interioară a obrazului. În plus, așchiile mici slăbesc dintele și pot cauza ruperea dintelui în continuare. Pe măsură ce așchiile se transformă în rupturi mai mari, se pot dezvolta mai multe probleme.
5. Un dinte ușor ciobit se va înrăutăți?
   Da, dacă un dinte ciobit este lăsat netratat, este posibil să se înrăutățească în timp. În cel mai bun caz, va strica pur și simplu zâmbetul sau va provoca durere și sensibilitate; în cel mai rău caz, ar putea duce la infecții sau chiar la pierderea dintelui.
6. Poate o persoană să aștepte câteva zile pentru a repara un dinte fisurat?
   Dacă aveți un dinte spart sau fisurat, ar trebui să consultați întotdeauna imediat un dentist pentru a-l repara. Între timp, există câteva măsuri pe care le puteți lua pentru a minimiza durerea și a reduce șansele de rănire suplimentară a dintelui până când puteți consulta un dentist.
7. Poate o persoană să perieze un dinte fisurat?
   Puteți să periați un dinte spart, dar trebuie să fiți blând și foarte atent când faceți acest lucru. Periajul prea agresiv ar putea provoca durere sau deteriorarea suplimentară a dintelui, mai ales dacă nervii din interiorul dintelui sunt expuși. Folosirea aței dentare în jurul unui dinte deteriorat poate ajuta la reducerea durerii sau a presiunii asupra dintelui rupt.

Concluzie

Dinții fisurați și crăpați pot fi dureroși și pot afecta sănătatea orală, dar căutarea unui tratament cât mai curând posibil poate ajuta la prevenirea altor daune. Un medic dentist va determina opțiunea de tratament corectă, care ar putea include o coroană temporară, fațete, obturație sau tratament de canal.