Meniu

Frenotomie: procedura, beneficii si posibile riscuri

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Aurora Albu pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Frenotomia reprezintă o intervenție chirurgicală minim invazivă, destinată tratării anchiloglosiei, cunoscută și sub denumirea de “limba prinsă”. Această procedură implică tăierea frenului lingual, țesutul care conectează limba de baza cavității bucale, atunci când acesta este prea scurt sau prea strâns.

Frenotomia are ca scop îmbunătățirea mobilității limbii, facilitând astfel alăptarea la sugari și, în unele cazuri, ameliorând dificultățile de vorbire. Deși este o procedură relativ simplă și rapidă, frenotomia necesită o evaluare atentă din partea specialiștilor pentru a determina necesitatea ei. Beneficiile potențiale includ o alăptare mai eficientă și o dezvoltare orală îmbunătățită, însă este important să se ia în considerare și posibilele riscuri asociate intervenției.

Procedura de frenotomie

Definiție și scop: Frenotomia reprezintă o procedură chirurgicală minim invazivă care are ca scop eliberarea frenului lingual restrictiv. Această intervenție implică tăierea sau secționarea frenului pentru a permite o mai mare mobilitate a limbii. Scopul principal al frenotomiei este de a ameliora problemele funcționale cauzate de anchiloglosie, cum ar fi dificultățile de alăptare la sugari sau problemele de vorbire la copii și adulți. Procedura este concepută pentru a fi rapidă și cu disconfort minim și poate fi efectuată chiar în cabinetul medical în multe cazuri. Prin eliberarea frenului, frenotomia permite limbii să se miște mai liber, facilitând astfel funcții importante precum suptul, înghițirea și articularea sunetelor.

Comparație cu frenuloplastia: Frenotomia și frenuloplastia sunt două proceduri distincte utilizate pentru tratarea anchiloglosiei, fiecare având indicații și tehnici specifice. Frenotomia este o procedură mai simplă și mai puțin invazivă, care implică doar tăierea sau secționarea frenului lingual. Aceasta este adesea preferată pentru cazurile mai ușoare sau la sugarii foarte mici. În schimb, frenuloplastia este o intervenție mai complexă care implică nu doar tăierea frenului, ci și remodelarea sau reconstrucția acestuia. Frenuloplastia poate include suturi și este adesea rezervată pentru cazurile mai severe sau atunci când frenotomia simplă nu a dat rezultatele dorite. Timpul de recuperare și riscul de complicații sunt, în general, mai mari pentru frenuloplastie comparativ cu frenotomia.

Indicații pentru frenotomie

Dificultăți de alăptare: Dificultățile de alăptare reprezintă una dintre cele mai frecvente indicații pentru frenotomie la sugari. Anchiloglosia poate împiedica atașarea corectă a sugarului la sân, ducând la o serie de probleme. Sugarii pot avea dificultăți în a crea un sigiliu eficient în jurul mamelonului, iar de aici rezultă o extragere ineficientă a laptelui. Acest lucru poate duce la sesiuni de alăptare prelungite, oboseală excesivă pentru sugar și mamă, și potențial la o creștere insuficientă în greutate. Mamele pot experimenta durere sau leziuni ale mameloanelor din cauza tehnicii incorecte de supt. Frenotomia poate ameliora semnificativ aceste probleme și permite o mișcare mai liberă a limbii și o atașare mai eficientă la sân.

Probleme de vorbire și igienă orală: Anchiloglosia poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării vorbirii și a igienei orale, reprezentând o indicație importantă pentru frenotomie la copii mai mari și adulți. Restricția mișcării limbii poate afecta articularea clară a anumitor sunete, în special cele care necesită o poziționare precisă a limbii, cum ar fi “r”, “l”, “t” și “d”. Acest lucru poate duce la dificultăți de pronunție și, în unele cazuri, la dezvoltarea unor modele de vorbire compensatorii. În ceea ce privește igiena orală, un fren lingual restrictiv poate împiedica curățarea eficientă a dinților și a gingiilor cu limba, crescând riscul de acumulare a plăcii bacteriene și de dezvoltare a cariilor dentare. Frenotomia poate îmbunătăți semnificativ aceste aspecte, facilitând o articulare mai clară și o igienă orală mai eficientă.

Tehnica frenotomiei

Ridicarea limbii: Primul pas crucial în procedura de frenotomie este ridicarea corectă a limbii pentru a expune frenul lingual. Medicul utilizează de obicei un instrument special, cum ar fi o sondă cu vârf bont sau un elevator lingual, pentru a ridica ușor limba. Această manevră trebuie efectuată cu grijă pentru a evita lezarea țesuturilor moi ale cavității bucale. Scopul acestei etape este de a vizualiza clar frenul lingual și de a-l face accesibil pentru incizie. O ridicare corectă a limbii permite medicului să evalueze cu precizie punctul optim de incizie și să determine extensia necesară a procedurii.

Tăierea frenului: Odată ce limba este ridicată și frenul lingual este expus corespunzător, medicul procedează la tăierea acestuia. Incizia se realizează de obicei cu foarfece chirurgicale sterile sau, în unele cazuri, cu un laser special. Tăietura este efectuată rapid și precis, vizând doar țesutul frenului, fără a afecta structurile adiacente. În cazul frenotomiei clasice, incizia este de obicei mică, de aproximativ 2-3 milimetri, și este făcută paralel cu suprafața inferioară a limbii. Scopul este de a elibera suficient frenul pentru a permite o mobilitate îmbunătățită a limbii, fără a crea o rană excesivă. În cazul utilizării laserului, procedura poate fi mai precisă și poate reduce riscul de sângerare.

Considerații privind anestezia: Decizia de a utiliza anestezia în timpul frenotomiei depinde de mai mulți factori, inclusiv vârsta pacientului și complexitatea procedurii. Pentru sugarii foarte mici, frenotomia este adesea efectuată fără anestezie, deoarece procedura este rapidă și disconfortul este minim. În aceste cazuri, alăptarea imediată după procedură poate oferi confort și calmare. Pentru copiii mai mari sau adulți, se poate utiliza anestezie locală pentru a se asigura confortul pacientului. Aceasta poate fi administrată sub formă de gel topic sau injecție locală. În cazuri rare, când frenotomia face parte dintr-o procedură mai complexă, se poate lua în considerare sedarea sau anestezia generală. Decizia finală privind anestezia trebuie luată în funcție de nevoile individuale ale pacientului și de recomandările medicului.

Recuperare și îngrijire postoperatorie

Alăptare imediată: Alăptarea imediată după frenotomie este nu doar permisă, ci și încurajată în cazul sugarilor. Această practică oferă multiple beneficii atât pentru sugar, cât și pentru mamă. În primul rând, alăptarea ajută la calmarea și reconfortarea sugarului după procedură. Contactul piele pe piele și suptul au un efect analgezic natural. În al doilea rând, alăptarea imediată permite evaluarea promptă a îmbunătățirii atașării și eficienței suptului. Mama poate observa adesea o diferență imediată în modul în care copilul se atașează la sân și suge. În plus, suptul activ ajută la oprirea oricărei sângerări minore care ar putea apărea la locul inciziei. Este important ca mama să fie ghidată și susținută de un specialist în alăptare în timpul acestei prime sesiuni după frenotomie pentru a se asigura o tehnică corectă și confort pentru ambii.

Monitorizarea complicațiilor: După frenotomie, este esențială monitorizarea atentă a pacientului pentru a detecta și a gestiona prompt orice complicație potențială. Părinții sau îngrijitorii trebuie instruiți să observe semnele de sângerare excesivă, care, deși rară, poate apărea în primele ore după procedură. Alte aspecte de urmărit includ dificultățile de hrănire persistente, durerea sau disconfortul neobișnuit și semnele de infecție, cum ar fi roșeața, umflarea sau secreția purulentă. Este important să se monitorizeze și modul în care copilul își mișcă limba și dacă există îmbunătățiri în alăptare sau vorbire, în funcție de vârsta pacientului. Părinții trebuie să fie informați despre necesitatea de a contacta medicul în cazul apariției oricăror simptome neobișnuite sau dacă nu se observă ameliorări în problemele care au determinat inițial procedura.

Beneficiile și riscurile frenotomiei

Frenotomia oferă potențiale beneficii semnificative în îmbunătățirea alăptării și a mobilității limbii, dar implică și anumite riscuri. Evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc este esențială pentru fiecare pacient în parte, luând în considerare severitatea anchiloglosiei și impactul său asupra funcțiilor orale.

Beneficii potențiale

Îmbunătățirea alăptării: Frenotomia poate aduce îmbunătățiri semnificative în procesul de alăptare pentru sugarii cu anchiloglosie. După procedură, mulți sugari prezintă o capacitate crescută de a se atașa corect la sân și rezultă într-o extragere mai eficientă a laptelui. Acest lucru poate duce la sesiuni de alăptare mai scurte și mai satisfăcătoare, reducând oboseala atât pentru sugar, cât și pentru mamă. Îmbunătățirea tehnicii de supt poate, de asemenea, să diminueze disconfortul și durerea mameloanelor resimțite de mamă. În multe cazuri, se observă o creștere a cantității de lapte consumat de sugar, ceea ce poate duce la o creștere în greutate mai bună și la o dezvoltare generală îmbunătățită. Este important de menționat că, deși multe mame raportează îmbunătățiri imediate, în unele cazuri, poate fi nevoie de timp și practică pentru a observa beneficiile complete ale procedurii.

Mobilitate îmbunătățită a limbii: Frenotomia poate duce la o îmbunătățire semnificativă a mobilității limbii, oferind beneficii pe termen lung pentru pacient. După procedură, limba dobândește o gamă mai largă de mișcări și permite o funcționalitate orală îmbunătățită. Această mobilitate crescută poate facilita o articulare mai clară a sunetelor, contribuind la o dezvoltare mai bună a vorbirii la copii. De asemenea, poate îmbunătăți capacitatea de a mesteca și de a înghiți alimente, reducând riscul de sufocare și îmbunătățind experiența alimentară generală. În plus, o mobilitate mai bună a limbii permite o igienă orală mai eficientă, deoarece limba poate curăța mai ușor dinții și gingiile, reducând astfel riscul de carii și probleme parodontale.

Posibile riscuri și complicații

Sângerare: Sângerarea este una dintre cele mai frecvente complicații potențiale ale frenotomiei, deși în majoritatea cazurilor este minimă și se oprește rapid. Imediat după procedură, este normal să se observe o cantitate mică de sânge în zona inciziei. Cu toate acestea, în rare cazuri, poate apărea o sângerare mai abundentă sau prelungită. Factorii care pot crește riscul de sângerare includ anomaliile de coagulare sau utilizarea anumitor medicamente care afectează coagularea sângelui. Pentru a gestiona acest risc, medicii aplică de obicei presiune directă pe zona inciziei imediat după procedură. Părinții sunt instruiți să monitorizeze atent orice semn de sângerare excesivă în orele și zilele următoare procedurii. În cazul sugarilor, alăptarea imediată după frenotomie poate ajuta la oprirea sângerării prin aplicarea unei presiuni naturale asupra zonei incizate.

Infecție: Deși rară, infecția reprezintă o posibilă complicație a frenotomiei care trebuie luată în considerare. Cavitatea bucală conține o multitudine de bacterii, ceea ce poate crește riscul de infecție după orice procedură chirurgicală în această zonă. Semnele de infecție pot include roșeață, umflare, durere persistentă sau intensificată, secreții purulente și febră. Pentru a minimiza acest risc, procedura este efectuată în condiții sterile, iar în unele cazuri, medicii pot prescrie antibiotice profilactice. Este esențial ca părinții să mențină o bună igienă orală a copilului după procedură și să urmeze cu strictețe instrucțiunile post-operatorii. În cazul apariției oricăror semne de infecție, este necesară consultarea imediată a medicului pentru evaluare și tratament adecvat.

Lezarea canalelor salivare: O complicație mai puțin frecventă, dar potențial semnificativă a frenotomiei, este lezarea canalelor salivare. Acestea sunt structuri delicate situate în apropierea frenului lingual și pot fi afectate accidental în timpul procedurii. Lezarea canalelor salivare poate duce la probleme precum formarea de chisturi salivare sau obstrucția fluxului salivar. Simptomele pot include umflarea sub limbă, disconfort sau modificări în producția de salivă. Pentru a preveni această complicație, medicii utilizează tehnici chirurgicale precise și instrumente adecvate. În cazul suspiciunii unei leziuni a canalelor salivare, este necesară monitorizarea atentă și, posibil, intervenția unui specialist în chirurgie orală și maxilo-facială pentru evaluare și tratament.

Dificultăți respiratorii: Deși extrem de rare, dificultățile respiratorii pot apărea ca o complicație a frenotomiei, în special la sugarii foarte mici. Acestea pot fi cauzate de edemul (umflarea) zonei operate sau, în cazuri excepționale, de sângerarea care poate obstrucționa căile respiratorii. Simptomele pot include respirație zgomotoasă, retracții ale pieptului sau schimbări în culoarea pielii. Pentru a preveni această complicație, procedura este efectuată cu mare atenție, iar pacientul este monitorizat îndeaproape imediat după intervenție. Părinții sunt instruiți să observe orice semn de dificultate respiratorie și să solicite imediat asistență medicală în cazul apariției acestora. În majoritatea cazurilor, riscul de dificultăți respiratorii este minim, iar frenotomia rămâne o procedură sigură când este efectuată de specialiști cu experiență.

Recurența anchiloglosiei: Recurența anchiloglosiei după frenotomie, deși nu este frecventă, reprezintă o posibilă complicație care trebuie luată în considerare. Aceasta se referă la reapariția restricției mișcării limbii din cauza cicatrizării excesive sau a unei eliberări incomplete a frenului în timpul procedurii inițiale. Simptomele pot include persistența sau reapariția dificultăților de alăptare sau de vorbire. Factorii care pot contribui la recurență includ tehnica chirurgicală, particularitățile individuale ale vindecării țesuturilor și lipsa exercițiilor post-operatorii recomandate. Pentru a preveni recurența, este important ca procedura inițială să fie efectuată corect și complet. În cazul suspiciunii de recurență, este necesară o reevaluare de către un specialist, care poate recomanda exerciții specifice pentru limbă sau, în unele cazuri, o nouă intervenție chirurgicală.

Întrebări frecvente

La ce vârstă se efectuează de obicei frenotomia?

Frenotomia este de obicei efectuată la sugari, în primele luni de viață, când dificultățile de alăptare devin evidente. Cu toate acestea, poate fi efectuată și la copii mai mari sau adulți, dacă este necesar.

Este necesară anestezia pentru o frenotomie?

În cazul sugarilor, frenotomia este adesea efectuată fără anestezie, deoarece procedura este rapidă și disconfortul este minim. Pentru copiii mai mari și adulți, se utilizează de obicei anestezie locală pentru confortul pacientului.

Cât timp durează recuperarea unui bebeluș după o frenotomie?

Recuperarea unui bebeluș după frenotomie este de obicei rapidă, iar majoritatea sugarilor pot fi alăptați imediat după procedură. Disconfortul minor poate persista câteva ore, dar majoritatea sugarilor se recuperează complet în câteva zile.

Poate frenotomia să fie efectuată de mai multe ori?

În cazuri rare, poate fi necesară o a doua frenotomie dacă prima procedură nu a eliberat complet frenul sau dacă există cicatrizări care restricționează din nou mișcarea limbii. Evaluarea ulterioară de către un specialist va determina necesitatea unei intervenții suplimentare.

Există efecte pe termen lung ale anchiloglosiei dacă nu este tratată?

Anchiloglosia netratată poate duce la dificultăți persistente de alăptare, probleme de vorbire și igienă orală deficitară. În unele cazuri, aceasta poate afecta dezvoltarea socială și încrederea în sine a copilului.

Există alternative la frenotomie pentru tratarea anchiloglosiei?

Alternativele la frenotomie includ terapia logopedică și tehnici specializate de alăptare pentru a ajuta sugarul să se atașeze mai bine la sân. În cazurile severe, frenuloplastia poate fi o opțiune chirurgicală mai complexă.

Concluzie

Frenotomia este o procedură esențială pentru tratarea anchiloglosiei, oferind beneficii semnificative în îmbunătățirea alăptării și a mobilității limbii. Deși implică anumite riscuri, majoritatea complicațiilor sunt rare și gestionabile. Evaluarea atentă și consultarea cu specialiști sunt cruciale pentru a determina cea mai bună abordare terapeutică pentru fiecare pacient. Prin intervenția timpurie și adecvată, multe dintre dificultățile asociate cu anchiloglosia pot fi ameliorate, contribuind la o dezvoltare sănătoasă și armonioasă a copilului.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Khan, U., MacPherson, J., Bezuhly, M., & Hong, P. (2020). Comparison of frenotomy techniques for the treatment of ankyloglossia in children: a systematic review.

https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0194599820917619

O'Shea, J. E., Foster, J. P., O'Donnell, C. P., Breathnach, D., Jacobs, S. E., Todd, D. A., & Davis, P. G. (2017). Frenotomy for tongue‐tie in newborn infants.

https://www.cochranelibrary.com/cdsr/doi/10.1002/14651858.CD011065.pub2/full

Brookes, A., & Bowley, D. M. (2014). Tongue tie: the evidence for frenotomy.

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0378378214002072

Dr. Aurora Albu

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.