Meniu

Agranulocitoza: tipuri, cauze, simptome, diagnostic si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Cristian Popescu pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Agranulocitoza reprezintă o afecțiune gravă caracterizată prin scăderea severă a numărului de granulocite din sânge, în special a neutrofilelor. Această condiție medicală afectează sistemul imunitar și crește semnificativ riscul de infecții severe. Neutrofilele, care reprezintă principalul tip de granulocite, sunt esențiale în lupta organismului împotriva agenților patogeni.

În cazul agranulocitozei, numărul acestora scade sub 100 de celule per microlitru de sânge, făcând organismul extrem de vulnerabil la infecții care pot pune viața în pericol. Diagnosticul precoce și tratamentul prompt sunt cruciale pentru prevenirea complicațiilor severe și îmbunătățirea prognosticului pacienților.

Tipurile de agranulocitoza

Această afecțiune poate apărea sub două forme distincte, fiecare cu particularități specifice în ceea ce privește cauzele și manifestările clinice.

Agranulocitoza congenitală: Această formă este prezentă încă de la naștere și se datorează unor mutații genetice care afectează producerea normală de neutrofile în măduva osoasă. Copiii afectați prezintă infecții severe și recurente încă din primele luni de viață, iar fără tratament adecvat, prognosticul poate fi nefavorabil. Mutațiile genetice implicate afectează în special gena care codifică elastaza neutrofilelor, o proteină esențială pentru dezvoltarea și funcționarea normală a acestor celule imunitare.

Agranulocitoza dobândită: Apare pe parcursul vieții ca urmare a expunerii la diverși factori declanșatori sau în contextul unor afecțiuni medicale. Această formă poate fi reversibilă dacă factorul cauzal este identificat și eliminat la timp. Poate fi indusă de medicamente, expunere la toxine, boli autoimune sau afecțiuni ale măduvei osoase. Recuperarea depinde în mare măsură de identificarea și tratarea cauzei subiacente.

Cauze frecvente

Agranulocitoza poate avea multiple cauze, iar identificarea factorului declanșator este esențială pentru stabilirea strategiei terapeutice optime.

Medicamente

Medicamente antitiroidiene: Carbimazolul și propiltiouracilul sunt printre cele mai frecvente cauze medicamentoase ale agranulocitozei. Aceste medicamente pot afecta direct producția de neutrofile în măduva osoasă sau pot declanșa un răspuns autoimun împotriva acestor celule. Monitorizarea atentă a pacienților care urmează astfel de tratamente este esențială.

Medicamente antiinflamatorii: Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene și alte analgezice pot induce agranulocitoza prin mecanisme complexe care implică atât efecte directe asupra măduvei osoase, cât și reacții imunologice. Printre acestea se numără naproxenul și metamizolul, care necesită monitorizare atentă în timpul administrării.

Medicamente antipsihotice: Clozapina și alte antipsihotice atipice pot cauza agranulocitoza prin efecte toxice directe asupra precursorilor neutrofilelor din măduva osoasă. Monitorizarea hematologică regulată este obligatorie pentru pacienții care primesc aceste medicamente.

Antibiotice: Diverse clase de antibiotice, inclusiv penicilinele și cefalosporinele, pot induce agranulocitoza prin mecanisme imunologice sau toxice directe. Este important ca medicii să fie atenți la semnele precoce ale acestei complicații în timpul tratamentului antibiotic.

Alte medicamente frecvente: Numeroase alte medicamente pot cauza agranulocitoza, inclusiv anticonvulsivante, antidepresive și medicamente cardiovasculare. Medicii trebuie să evalueze periodic hemoleucograma pacienților care primesc medicamente cu risc cunoscut.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale agranulocitozei pot varia de la forme ușoare la forme severe care pun viața în pericol.

Semne de avertizare timpurie

Febră bruscă: Apariția bruscă a febrei reprezintă unul dintre primele semne ale agranulocitozei și poate indica prezența unei infecții. Temperatura corporală crește rapid și poate atinge valori ridicate, necesitând evaluare medicală imediată. Febra este adesea însoțită de frisoane și stare generală alterată, reprezentând un semnal de alarmă pentru sistemul imunitar compromis.

Frisoane: Frisoanele reprezintă o manifestare frecventă în agranulocitoza și apar adesea împreună cu febra. Acestea sunt cauzate de răspunsul organismului la infecție și de eliberarea de mediatori inflamatori în sânge. Intensitatea frisoanelor poate varia de la ușoare până la severe, cu tremurături puternice ale întregului corp.

Durere în gât: Inflamația și durerea la nivelul gâtului sunt simptome comune în agranulocitoza, deoarece țesutul limfoid din această zonă este deosebit de vulnerabil la infecții în absența neutrofilelor. Durerea poate fi intensă și poate fi însoțită de dificultăți la înghițire, roșeață și inflamație la nivelul amigdalelor.

Slăbiciune: Pacienții cu agranulocitoza experimentează frecvent o stare de slăbiciune generalizată și oboseală marcată. Această manifestare este cauzată atât de procesul infecțios subiacent, cât și de răspunsul inflamator sistemic. Slăbiciunea poate limita semnificativ activitățile zilnice și poate persista până la normalizarea numărului de neutrofile.

Simptome avansate

Ulcerații bucale: Mucoasa bucală devine deosebit de vulnerabilă la infecții în absența protecției oferite de neutrofile. Ulcerațiile apar ca zone dureroase, cu margini neregulate și bază albicioasă, care pot afecta orice zonă a cavității bucale. Acestea pot împiedica alimentația normală și necesită tratament local specific.

Sângerări gingivale: În stadiile avansate ale agranulocitozei, gingiile devin fragile și predispuse la sângerări spontane sau la atingere ușoară. Această manifestare este cauzată de inflamația locală și de posibila afectare a funcției plachetare. Sângerările pot varia în intensitate și pot necesita îngrijiri stomatologice specializate.

Abcese cutanate: În absența neutrofilelor, infecțiile cutanate pot evolua rapid spre formarea de abcese. Acestea apar ca zone dureroase, eritematoase și tumefiate la nivelul pielii, care pot conține puroi. Abcesele necesită adesea drenaj chirurgical și tratament antibiotic sistemic.

Tensiune arterială scăzută: Hipotensiunea arterială poate apărea ca rezultat al răspunsului inflamator sistemic și al sepsisului. Scăderea tensiunii arteriale reprezintă un semn de alarmă care necesită intervenție medicală imediată pentru stabilizarea pacientului și prevenirea șocului septic.

Ritm cardiac accelerat: Tahicardia apare ca mecanism compensator în contextul infecției sistemice și al hipotensiunii arteriale. Creșterea frecvenței cardiace poate fi marcată, depășind 100 de bătăi pe minut, și reprezintă un semn de gravitate care necesită monitorizare atentă.

Metode de diagnostic

Diagnosticul agranulocitozei necesită o evaluare complexă care include teste de laborator specifice și investigații complementare pentru identificarea cauzei subiacente și evaluarea severității afecțiunii.

Hemoleucograma completă: Acest test sanguin fundamental măsoară numărul și tipurile de celule sanguine, fiind esențial pentru diagnosticul agranulocitozei. Rezultatele arată o scădere severă a numărului de neutrofile sub 100 de celule per microlitru de sânge, în timp ce alte tipuri de celule sanguine pot rămâne în limite normale. Testul oferă informații cruciale despre severitatea afecțiunii și ajută la monitorizarea răspunsului la tratament.

Biopsia măduvei osoase: Această procedură implică prelevarea și examinarea unui fragment de măduvă osoasă pentru evaluarea producției de celule sanguine. Analiza microscopică a țesutului medular oferă informații despre stadiul de maturare al neutrofilelor și poate identifica anomalii în procesul de producție a acestora. Rezultatele biopsiei sunt esențiale pentru stabilirea cauzei agranulocitozei și alegerea strategiei terapeutice optime.

Testarea anticorpilor antineutrofile: Această analiză de laborator detectează prezența anticorpilor care atacă neutrofilele, fiind utilă în special pentru diagnosticul formelor autoimune de agranulocitoza. Testul poate identifica mecanismul specific prin care sistemul imunitar distruge neutrofilele și ajută la diferențierea între diverse cauze ale afecțiunii.

Testare genetică: Această metodă avansată de diagnostic este esențială pentru identificarea mutațiilor genetice responsabile de formele ereditare ale agranulocitozei. Testarea implică analiza detaliată a materialului genetic, cu accent special pe genele implicate în producția și maturarea neutrofilelor. Rezultatele pot confirma diagnosticul de agranulocitoza congenitală și pot oferi informații valoroase pentru consilierea genetică a familiilor afectate.

Abordări terapeutice

Tratamentul agranulocitozei necesită o abordare complexă și individualizată, care combină terapia specifică cu măsuri de suport și prevenție a complicațiilor. Succesul terapeutic depinde de identificarea și tratarea promptă a cauzei subiacente.

Gestionarea medicației

În cazurile în care agranulocitoza este indusă de medicamente, primul pas esențial constă în întreruperea imediată a medicamentului cauzal. Medicul evaluează raportul risc-beneficiu și poate recomanda alternative terapeutice sigure pentru afecțiunea de bază. Monitorizarea atentă a numărului de neutrofile este necesară pentru confirmarea ameliorării după întreruperea medicamentului suspect.

Controlul infecțiilor

Prevenirea și tratarea infecțiilor reprezintă o prioritate în managementul agranulocitozei. Pacienții primesc antibiotice cu spectru larg pentru combaterea infecțiilor bacteriene existente sau potențiale. Izolarea protectivă poate fi necesară în cazurile severe, iar măsurile stricte de igienă și dezinfecție sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor infecțioase.

Îngrijiri suportive

Pacienții cu agranulocitoza necesită suport nutrițional adecvat și hidratare optimă pentru menținerea funcțiilor vitale și susținerea sistemului imunitar. Transfuziile de produse sanguine pot fi necesare în cazuri severe, iar monitorizarea constantă a parametrilor vitali ajută la detectarea precoce a complicațiilor

Tratamente specifice

Factori de stimulare a coloniilor granulocitare: Aceste medicamente biologice stimulează măduva osoasă să producă și să elibereze mai multe neutrofile în circulație. Administrarea se face prin injecții subcutanate zilnice, iar răspunsul la tratament este monitorizat prin determinări frecvente ale numărului de neutrofile. Tratamentul poate reduce semnificativ durata și severitatea neutropeniei.

Terapie imunosupresoare: În cazurile de agranulocitoza autoimună, medicamentele imunosupresoare sunt utilizate pentru a reduce activitatea sistemului imunitar care atacă neutrofilele. Corticosteroizii și alte imunosupresoare specifice pot fi administrate pentru controlul răspunsului autoimun și restabilirea producției normale de neutrofile.

Transplantul de măduvă osoasă: Această procedură complexă reprezintă o opțiune terapeutică pentru cazurile severe de agranulocitoza care nu răspund la alte tratamente. Transplantul implică înlocuirea măduvei osoase afectate cu celule stem sănătoase de la un donator compatibil. După transplant, noile celule stem încep să producă neutrofile normale, restabilind funcția imunitară a organismului.

Întrebări frecvente

Cât de repede se poate dezvolta agranulocitoza?

Agranulocitoza poate evolua rapid, uneori în câteva zile, în special dacă este indusă de medicamente. În alte cazuri, dezvoltarea poate fi mai lentă, în funcție de cauza subiacentă. Detectarea timpurie este esențială pentru prevenirea complicațiilor severe.

Care este rata de supraviețuire pentru agranulocitoză?

Rata de supraviețuire depinde de cauza și severitatea afecțiunii, precum și de rapiditatea intervenției medicale. Cu tratament adecvat, multe cazuri pot fi gestionate eficient. Fără tratament, riscul de complicații grave sau chiar deces crește semnificativ.

Poate fi prevenită agranulocitoza?

Prevenirea agranulocitozei implică evitarea medicamentelor cunoscute a induce această afecțiune și monitorizarea regulată a numărului de neutrofile la pacienții cu risc. În cazul formelor ereditare, consilierea genetică poate oferi informații utile pentru gestionarea riscurilor.

Cât durează de obicei tratamentul?

Durata tratamentului variază în funcție de cauza agranulocitozei și de răspunsul individual la terapie. Tratamentul poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni, fiind necesară monitorizarea regulată a numărului de neutrofile pentru ajustarea terapiei.

Ce precauții ar trebui să iau în viața de zi cu zi?

Pacienții ar trebui să evite contactul cu persoanele bolnave, să mențină o igienă riguroasă și să urmeze sfaturile medicale pentru a preveni infecțiile. Este important să se consulte medicul înainte de a începe orice tratament nou și să se prezinte la controale regulate pentru monitorizarea stării de sănătate.

Există restricții alimentare în timpul tratamentului?

În general, nu există restricții alimentare stricte, dar este recomandată o dietă echilibrată care să susțină sistemul imunitar. Pacienții ar trebui să discute cu medicul despre suplimentele alimentare sau modificările dietetice necesare pe parcursul tratamentului.

Cât de des ar trebui să fac analize de sânge?

Frecvența analizelor de sânge depinde de severitatea afecțiunii și de recomandările medicului. De obicei, sunt necesare analize regulate pentru a monitoriza numărul de neutrofile și pentru a ajusta tratamentul în consecință. Medicul va stabili un program adecvat pentru fiecare pacient.

Ce simptome de urgență necesită atenție medicală imediată?

Simptome precum febra mare, frisoanele severe, durerea în gât intensă sau dificultățile respiratorii necesită atenție medicală imediată. Acestea pot indica o infecție gravă care necesită intervenție promptă pentru a preveni complicațiile severe.

Poate reapărea agranulocitoza după tratament?

Agranulocitoza poate reapărea dacă factorul declanșator nu este eliminat sau dacă pacientul este expus din nou la un agent cauzal. Monitorizarea regulată și evitarea factorilor de risc sunt esențiale pentru prevenirea recurenței.

Este agranulocitoza contagioasă?

Agranulocitoza nu este o afecțiune contagioasă, deoarece este cauzată de factori interni sau externi specifici fiecărui individ. Nu se transmite de la o persoană la alta prin contact direct sau indirect.

Concluzie

Agranulocitoza este o afecțiune serioasă care necesită diagnostic și tratament prompt pentru a preveni complicațiile severe. Înțelegerea cauzelor și simptomelor acestei afecțiuni este esențială pentru gestionarea eficientă și îmbunătățirea prognosticului pacienților. Intervenția medicală precoce și monitorizarea regulată pot asigura un management eficient al agranulocitozei, permițând pacienților să ducă o viață cât mai normală posibil. Consilierea genetică poate fi utilă în cazurile ereditare, iar măsurile preventive sunt esențiale pentru reducerea riscului de recurență.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Young, N. S. (1994). Agranulocytosis. Jama, 271(12), 935-938.

https://jamanetwork.com/journals/jama/article-abstract/368265

Dr. Cristian Popescu

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.