Infectie in sange: simptome, cauze, grupuri cu risc si tratament

Diagnosticarea și tratamentul prompt sunt esențiale pentru supraviețuire, deoarece fiecare oră de întârziere crește semnificativ riscul de deces. Infecția în sânge poate fi cauzată de bacterii, virusuri sau fungi și necesită spitalizare imediată pentru administrarea de antibiotice și terapie suportivă intensivă.

Semne și simptome de avertizare timpurie

Recunoașterea precoce a semnelor de sepsis este crucială pentru începerea tratamentului în timp util. Semnele și simptomele pot varia în intensitate și pot apărea în diferite combinații, făcând diagnosticarea uneori dificilă.

Febră sau temperatură scăzută: Modificările temperaturii corporale reprezintă unul dintre primele semne ale sepsisului. Pacienții pot prezenta fie febră mare, peste 38.3°C, fie hipotermie cu temperaturi sub 36°C. Oscilațiile temperaturii sunt frecvente, iar acestea pot alterna între valori crescute și scăzute în decurs de câteva ore.

Ritm cardiac și respirator accelerat: Tahicardia și tahipneea sunt semne frecvente ale sepsisului. Ritmul cardiac poate depăși 90 de bătăi pe minut, iar respirația poate ajunge la peste 20 de respirații pe minut. Aceste modificări apar ca răspuns al organismului la infecție și la necesarul crescut de oxigen al țesuturilor.

Modificări mentale și confuzie: Starea mentală alterată este un semn important al sepsisului. Pacienții pot manifesta dezorientare, confuzie, dificultăți de concentrare sau modificări ale stării de conștiență. Aceste simptome apar din cauza afectării circulației cerebrale și a metabolismului perturbat.

Reducerea diurezei: Scăderea cantității de urină eliminate reprezintă un semn de alarmă în sepsis. Pacienții pot elimina mai puțin de 0.5 ml urină pe kilogram corp pe oră. Această modificare indică afectarea funcției renale și perturbarea perfuziei tisulare.

Durere sau disconfort extrem: Pacienții cu sepsis pot experimenta dureri severe în diferite părți ale corpului. Durerea poate fi difuză sau localizată și este adesea disproporționată față de stimulul care a provocat-o. Acest simptom apare din cauza inflamației generalizate și a afectării circulației sangvine.

Erupții cutanate: Pielea poate prezenta zone roșii, pete sau vezicule care nu dispar la presiune. Erupțiile cutanate în sepsis pot avea aspect variat, de la pete mici până la zone extinse de decolorare. Acestea apar din cauza afectării vaselor de sânge mici și a răspunsului inflamator sistemic.

Decolorare piele: Modificările de culoare ale pielii pot include zone palide, vineții sau marmorații. Aceste schimbări reflectă perturbarea circulației sangvine și oxigenarea inadecvată a țesuturilor. Decolorarea poate fi mai evidentă la extremități și poate progresa spre centrul corpului.

Transpirații reci: Pielea poate deveni rece și umedă la atingere, cu transpirații abundente și lipicioase. Această modificare este cauzată de disfuncția sistemului nervos autonom și de încercarea organismului de a regla temperatura corporală în contextul infecției severe.

Surse comune de infecție

Infecțiile care duc la sepsis pot avea multiple origini în organism. Identificarea și tratarea promptă a sursei primare de infecție este esențială pentru managementul eficient al sepsisului.

Infecții respiratorii: Pneumonia reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale sepsisului. Infecțiile tractului respirator inferior pot evolua rapid spre sepsis, mai ales la persoanele cu sistem imunitar compromis sau boli pulmonare preexistente. Bacteriile patogene pot pătrunde în circulația sangvină prin bariera alveolo-capilară afectată, declanșând răspunsul inflamator sistemic.

Infecții ale tractului urinar: Infecțiile tractului urinar reprezintă o sursă frecventă de sepsis, în special la pacienții care au catetere urinare montate sau suferă de afecțiuni urologice preexistente. Bacteriile pot pătrunde în fluxul sanguin prin peretele vezicii urinare sau al rinichilor, declanșând o reacție inflamatorie sistemică severă. Simptomele inițiale pot include durere la urinare și febră, dar situația poate evolua rapid spre sepsis dacă infecția nu este tratată prompt.

Infecții gastrointestinale: Infecțiile severe ale tractului digestiv pot conduce la sepsis prin pătrunderea bacteriilor din intestin în circulația sangvină. Peritonita, apendicita sau infecțiile severe ale vezicii biliare reprezintă cauze frecvente. Bacteriile din intestin pot traversa bariera intestinală afectată și pot ajunge în sânge, mai ales în cazul perforațiilor intestinale sau al inflamațiilor severe ale mucoasei digestive.

Infecții ale pielii și plăgilor: Leziunile cutanate extensive, arsurile sau plăgile chirurgicale infectate pot constitui porți de intrare pentru bacterii în fluxul sangvin. Celulita severă sau fasceita necrozantă reprezintă exemple de infecții ale țesuturilor moi care pot evolua rapid spre sepsis. Bacteriile pot pătrunde direct în circulația sangvină prin vasele de sânge afectate din zonele infectate.

Infecții ale sistemului nervos central: Meningita și encefalita reprezintă infecții severe care pot conduce rapid la sepsis. Aceste infecții sunt deosebit de periculoase deoarece bariera hemato-encefalică afectată permite bacteriilor să pătrundă în circulația sangvină, iar apropierea de centrii vitali poate duce la complicații severe. Simptomele neurologice se pot agrava dramatic odată cu instalarea sepsisului.

Grupuri cu risc crescut

Anumite categorii de persoane prezintă vulnerabilitate crescută la dezvoltarea sepsisului din cauza sistemului imunitar compromis sau a condițiilor medicale preexistente. Identificarea acestor grupuri permite implementarea măsurilor preventive și monitorizarea atentă a oricăror semne de infecție.

Persoane vârstnice: Seniorii prezintă un risc semnificativ crescut de a dezvolta sepsis din cauza sistemului imunitar slăbit și a prezenței frecvente a bolilor cronice. Răspunsul imunitar diminuat face dificilă combaterea infecțiilor, iar manifestările clinice pot fi atipice, fără febră, ceea ce întârzie diagnosticul. Prezența multiplelor afecțiuni cronice și medicația asociată cresc susceptibilitatea la infecții severe.

Nou-născuți și sugari: Sistemul imunitar incomplet dezvoltat al bebelușilor îi face extrem de vulnerabili la infecții care pot evolua rapid spre sepsis. Barierele naturale de protecție sunt imature, iar capacitatea de a localiza și combate infecțiile este limitată. Sepsisul neonatal poate apărea în primele zile de viață prin transmitere de la mamă sau poate fi dobândit ulterior din mediul înconjurător.

Persoane cu afecțiuni cronice: Bolile cronice precum diabetul zaharat, insuficiența renală sau bolile hepatice cresc semnificativ riscul de sepsis. Aceste afecțiuni afectează funcționarea normală a sistemului imunitar și creează condiții favorabile pentru dezvoltarea infecțiilor. Complicațiile asociate bolilor cronice pot facilita pătrunderea și răspândirea bacteriilor în organism.

Persoane cu sistem imunitar slăbit: Pacienții cu imunodeficiențe congenitale sau dobândite, cei care urmează tratamente imunosupresoare sau chimioterapie prezintă un risc major de a dezvolta sepsis. Capacitatea redusă de a lupta împotriva infecțiilor permite agenților patogeni să se multiplice rapid și să invadeze circulația sangvină, ducând la răspuns inflamator sistemic sever.

Pacienți recent operați: Intervențiile chirurgicale reprezintă un factor de risc important pentru dezvoltarea sepsisului. Plăgile operatorii pot deveni porți de intrare pentru bacterii, iar procedurile invazive și dispozitivele medicale utilizate cresc riscul de infecție. Stresul chirurgical și imobilizarea prelungită afectează temporar sistemul imunitar, făcând organismul mai vulnerabil la infecții severe.

Stadiile sepsisului

Sepsisul evoluează progresiv, iar recunoașterea precoce a fiecărui stadiu este crucială pentru inițierea promptă a tratamentului adecvat. Fiecare etapă prezintă caracteristici distincte și necesită intervenții terapeutice specifice.

Sepsis incipient

În această fază inițială, organismul începe să dezvolte un răspuns inflamator sistemic la infecție. Pacienții prezintă febră sau hipotermie, tahicardie și tahipnee. Numărul leucocitelor din sânge este modificat, iar starea generală se alterează progresiv. Identificarea și tratarea promptă în acest stadiu oferă cele mai bune șanse de recuperare completă.

Sepsis sever

Această etapă se caracterizează prin disfuncție organică cauzată de infecție. Pacienții dezvoltă hipotensiune arterială, oligoanurie și alterarea statusului mental. Funcția respiratorie se deteriorează, iar nivelul lactatulului sangvin crește semnificativ. Afectarea organelor vitale necesită intervenție terapeutică imediată și monitorizare în secția de terapie intensivă.

Șoc septic

Scăderea critică a tensiunii arteriale: În șocul septic, tensiunea arterială scade dramatic sub 90 mmHg sistolic sau cu 40 mmHg sub valoarea normală a pacientului, în ciuda administrării de lichide intravenoase. Această scădere severă compromite perfuzia organelor vitale și poate duce la insuficiență multiplă de organ. Vasele de sânge își pierd capacitatea de a se contracta normal, ceea ce duce la distribuția inadecvată a sângelui în organism.

Insuficiență de organ: Șocul septic afectează funcționarea mai multor organe simultan din cauza perfuziei inadecvate cu sânge oxigenat. Rinichii pot dezvolta insuficiență acută, ficatul își reduce capacitatea de detoxifiere, iar inima poate prezenta disfuncție severă. Sistemul de coagulare devine perturbat, ducând la formarea de cheaguri în vasele mici și sângerări în alte zone.

Complicații care pun viața în pericol: Șocul septic poate determina complicații severe precum sindromul de detresă respiratorie acută, coagulare intravasculară diseminată și insuficiență multiplă de organ. Acidoza metabolică se instalează rapid din cauza metabolismului anaerob, iar disfuncția cerebrală poate duce la alterarea stării de conștiență. Fără intervenție medicală imediată, aceste complicații pot fi fatale în câteva ore.

Metode de tratament

Tratamentul sepsisului necesită o abordare complexă și rapidă, cu monitorizare continuă în secția de terapie intensivă. Succesul terapeutic depinde de identificarea și tratarea promptă a infecției, susținerea funcțiilor vitale și prevenirea complicațiilor.

Antibiotice: Administrarea de antibiotice cu spectru larg trebuie începută în prima oră de la diagnosticarea sepsisului, chiar înainte de identificarea precisă a agentului patogen. Alegerea inițială a antibioticelor se bazează pe localizarea probabilă a infecției, istoricul medical al pacientului și tiparul de rezistență la antibiotice. După obținerea rezultatelor culturilor, terapia poate fi ajustată pentru a viza specific microorganismul identificat.

Fluide intravenoase: Administrarea agresivă de fluide intravenoase este esențială în primele ore ale tratamentului pentru a combate hipotensiunea și a îmbunătăți perfuzia tisulară. Soluțiile cristaloide sunt administrate rapid, în volume mari, pentru a restabili volumul circulant și a menține o tensiune arterială adecvată. Monitorizarea atentă a răspunsului la fluide și ajustarea volumelor administrate sunt necesare pentru a preveni supraîncărcarea volemică.

Terapie cu oxigen: Asigurarea unui aport adecvat de oxigen este crucială pentru prevenirea hipoxiei tisulare și a disfuncției de organ. Oxigenul poate fi administrat prin diverse metode, de la canulă nazală până la măști cu rezervor, în funcție de necesitățile pacientului. Saturația oxigenului este monitorizată continuu, iar suportul respirator este ajustat pentru a menține niveluri optime de oxigenare tisulară.

Medicamente vasopresoare: Aceste substanțe sunt administrate când tensiunea arterială rămâne scăzută în ciuda resuscitării volemice adecvate. Medicamentele precum noradrenalina și adrenalina acționează prin constricția vaselor sangvine și creșterea forței de contracție a inimii. Dozele sunt ajustate continuu pentru a menține o tensiune arterială medie de peste 65 mmHg, necesară pentru perfuzia organelor vitale.

Ventilație mecanică: Suportul ventilator mecanic devine necesar când funcția respiratorie este sever compromisă sau când efortul respirator al pacientului este excesiv. Ventilația mecanică asigură un aport constant de oxigen și elimină dioxidul de carbon, reducând efortul respirator și consumul de oxigen. Parametrii ventilatori sunt personalizați pentru fiecare pacient pentru a optimiza oxigenarea și a preveni leziunile pulmonare induse de ventilator.

Suport prin dializă: Terapia de substituție renală devine necesară când rinichii nu mai pot menține echilibrul hidroelectrolitic și acid-bazic al organismului. Dializa ajută la eliminarea toxinelor, reglarea volumului de lichide și corectarea dezechilibrelor electrolitice. Momentul inițierii și tipul de dializă sunt determinate de severitatea disfuncției renale și starea generală a pacientului.

Strategii de prevenție

Prevenirea sepsisului se bazează pe identificarea și tratarea promptă a infecțiilor, precum și pe implementarea unor măsuri riguroase de control al infecțiilor în mediul medical și comunitar. Educația personalului medical și a publicului general joacă un rol crucial în reducerea incidenței sepsisului.

Practici corecte de igienă: Igiena riguroasă a mâinilor reprezintă cea mai importantă măsură de prevenire a transmiterii infecțiilor. Spălarea corectă a mâinilor cu apă și săpun sau utilizarea dezinfectanților pe bază de alcool trebuie efectuată înainte și după contactul cu pacienții sau manipularea dispozitivelor medicale. În mediul spitalicesc, respectarea protocoalelor de sterilizare și dezinfecție pentru echipamente și suprafețe este esențială pentru prevenirea infecțiilor nosocomiale.

Îngrijirea rănilor: Tratarea corectă și promptă a rănilor este esențială pentru prevenirea infecțiilor care pot duce la sepsis. Plăgile trebuie curățate temeinic cu soluții antiseptice, acoperite cu pansamente sterile și monitorizate pentru semne de infecție precum roșeață, căldură locală sau secreții purulente. În cazul rănilor profunde sau contaminate, este necesară evaluarea medicală pentru stabilirea necesității antibioticelor profilactice și a planului de îngrijire specific.

Vaccinarea: Imunizarea reprezintă o metodă eficientă de prevenire a infecțiilor care pot evolua spre sepsis. Vaccinurile împotriva pneumococului, meningococului și a gripei sunt deosebit de importante pentru persoanele cu risc crescut. Menținerea la zi a calendarului de vaccinare, inclusiv dozele de rapel, oferă protecție împotriva unor agenți patogeni care pot cauza infecții severe și complicații septice.

Gestionarea afecțiunilor cronice: Controlul adecvat al bolilor cronice precum diabetul zaharat, bolile cardiovasculare sau afecțiunile renale este crucial pentru prevenirea sepsisului. Monitorizarea regulată a parametrilor specifici bolii, respectarea strictă a tratamentului prescris și adoptarea unui stil de viață sănătos reduc riscul de complicații infecțioase. Consulturile medicale periodice permit ajustarea terapiei și identificarea precoce a potențialelor probleme.

Tratamentul precoce al infecțiilor: Recunoașterea și tratarea promptă a oricărei infecții, indiferent de localizare sau severitate, sunt esențiale pentru prevenirea evoluției spre sepsis. Infecțiile aparent minore precum cele urinare sau respiratorii trebuie evaluate medical și tratate corespunzător cu antibiotice atunci când este necesar. Monitorizarea evoluției simptomelor și respectarea duratei complete a tratamentului sunt cruciale pentru vindecarea completă și prevenirea complicațiilor.