De asemenea, perfuzia cu plasmă este esențială în cazul intervențiilor chirurgicale complexe și al bolilor hepatice severe. Tratamentul cu plasmă poate salva vieți prin restabilirea volumului sanguin, îmbunătățirea coagulării și susținerea sistemului imunitar. Monitorizarea atentă pe parcursul procedurii și respectarea protocoalelor stricte de compatibilitate sunt esențiale pentru siguranța pacientului.
Afecțiuni medicale care necesită perfuzie cu plasmă
Perfuzia cu plasmă este indicată în multiple situații clinice unde este necesară corectarea deficiențelor de factori de coagulare sau restabilirea volumului sanguin. Această terapie este crucială în managementul pacienților cu tulburări de coagulare, boli hepatice severe sau în cazul traumatismelor majore.
Situații de urgență
Arsuri severe: Pacienții cu arsuri extinse necesită perfuzie cu plasmă pentru a compensa pierderea masivă de lichide și proteine. Plasma ajută la menținerea presiunii oncotice și previne apariția edemului generalizat. Administrarea promptă poate reduce riscul de șoc hipovolemic și ameliorează procesul de vindecare a țesuturilor afectate.
Traumatisme și șoc: În cazul traumatismelor severe însoțite de hemoragie masivă, perfuzia cu plasmă este esențială pentru stabilizarea pacientului. Aceasta contribuie la restabilirea volumului sanguin, îmbunătățește coagularea și previne complicațiile asociate șocului hemoragic. Plasma furnizează factorii de coagulare necesari pentru oprirea sângerării active.
Infecții severe: Perfuzia cu plasmă poate fi necesară în cazul infecțiilor sistemice grave, în special când acestea sunt complicate de coagulopatie intravasculară diseminată. Plasma oferă suport pentru sistemul imunitar prin aportul de imunoglobuline și alte proteine protective, contribuind la combaterea infecției și menținerea homeostaziei.
Cerințe chirurgicale
Chirurgie cardiacă deschisă: Intervențiile pe cord deschis necesită frecvent perfuzie cu plasmă pentru menținerea coagulării optime și prevenirea complicațiilor hemoragice. Plasma furnizează factori de coagulare esențiali și alte proteine necesare pentru hemostază în timpul și după procedura chirurgicală complexă.
Chirurgie de transplant: În timpul transplanturilor de organe, perfuzia cu plasmă este vitală pentru menținerea echilibrului hemostatic. Aceasta ajută la prevenirea complicațiilor hemoragice și susține funcția organului transplantat prin furnizarea de proteine și factori de coagulare necesari în perioada perioperatorie.
Afecțiuni medicale
Boală hepatică severă: Pacienții cu insuficiență hepatică severă prezintă deficiențe multiple ale factorilor de coagulare. Perfuzia cu plasmă corectează aceste deficiențe și îmbunătățește capacitatea de coagulare. Tratamentul este esențial pentru prevenirea și managementul complicațiilor hemoragice asociate bolii hepatice avansate.
Deficiențe de coagulare: În cazul deficiențelor multiple de factori de coagulare, perfuzia cu plasmă reprezintă o opțiune terapeutică importantă. Aceasta furnizează factorii lipsă și ajută la restabilirea hemostazei normale. Tratamentul este crucial pentru prevenirea episoadelor hemoragice și managementul sângerărilor active.
Purpura trombotică trombocitopenică: Această afecțiune gravă necesită perfuzie cu plasmă pentru înlocuirea proteinelor deficitare și eliminarea autoanticorpilor patogeni. Tratamentul ajută la prevenirea formării microtrombilor și ameliorează simptomele bolii prin furnizarea de proteine plasmatice normale.
Tipuri de produse din plasmă
Plasma pentru uz terapeutic există în diverse forme, fiecare având caracteristici specifice de preparare, conservare și utilizare. Alegerea tipului de produs depinde de indicația clinică și disponibilitatea în centrul medical respectiv.
Plasmă proaspăt congelată: Acest produs este obținut prin separarea plasmei din sângele integral și congelarea rapidă în primele 8 ore de la recoltare. Conține toți factorii de coagulare în concentrații fiziologice și proteine plasmatice esențiale. Procesul de congelare rapidă păstrează integritatea și funcționalitatea componentelor sensibile la temperatură. Plasma proaspăt congelată este utilizată în special pentru corectarea deficiențelor multiple de factori de coagulare.
Plasmă congelată în 24 de ore: Acest tip de plasmă este procesat și congelat într-un interval de până la 24 de ore de la recoltare. Deși conține niveluri ușor reduse ale factorilor labili de coagulare comparativ cu plasma proaspăt congelată, își menține majoritatea proprietăților terapeutice. Este utilizată frecvent în situații clinice care nu necesită concentrații maxime ale factorilor labili de coagulare.
Plasmă decongelată: Reprezintă plasma care a fost decongelată controlat și păstrată la temperaturi între 2-6 grade Celsius. Poate fi utilizată timp de până la 5 zile de la decongelare, cu mențiunea că activitatea unor factori de coagulare scade progresiv. Este utilă în special în situații de urgență când timpul de pregătire trebuie redus la minimum.
Plasmă lichidă: Este un produs special care nu trece prin procesul de congelare-decongelare, fiind păstrat în stare lichidă la temperaturi controlate. Poate fi conservată până la 40 de zile și prezintă avantajul disponibilității imediate. Este utilizată în special în situații de urgență și în centrele medicale unde facilitățile de congelare-decongelare sunt limitate.
Procedura de perfuzie cu plasmă
Perfuzia cu plasmă este o procedură medicală complexă care necesită respectarea unor protocoale stricte de administrare și monitorizare. Siguranța pacientului și eficacitatea tratamentului depind de pregătirea atentă, tehnica sterilă și supravegherea constantă pe parcursul procedurii.
Testare pre-perfuzie: Înainte de administrarea perfuziei cu plasmă, pacientul trebuie să efectueze o serie de analize pentru stabilirea compatibilității și evaluarea stării generale de sănătate. Acestea includ determinarea grupei sanguine și factorului Rh, testarea pentru anticorpi, evaluarea funcției renale și hepatice, precum și verificarea semnelor vitale. Medicul evaluează de asemenea istoricul medical complet al pacientului, cu accent pe reacții anterioare la transfuzii și afecțiuni preexistente.
Procesul de perfuzie: Administrarea plasmei se realizează printr-un cateter intravenos steril, de obicei plasat într-o venă mare a brațului. Plasma este încălzită la temperatura corpului înainte de administrare pentru a preveni reacțiile adverse. Viteza de perfuzie este atent controlată, începând cu un ritm lent în primele 15 minute pentru a observa eventualele reacții adverse imediate. Dacă pacientul tolerează bine perfuzia, viteza poate fi crescută gradual conform protocolului stabilit.
Durata și monitorizare: O sesiune tipică de perfuzie cu plasmă durează între 1 și 4 ore, în funcție de volumul administrat și toleranța pacientului. Pe tot parcursul procedurii, personalul medical monitorizează constant semnele vitale, inclusiv temperatura, tensiunea arterială, pulsul și saturația oxigenului. Pacientul este observat atent pentru orice semne de reacții adverse precum frisoane, febră, erupții cutanate sau dificultăți de respirație.
Îngrijire post-perfuzie: După finalizarea perfuziei, pacientul rămâne sub observație medicală timp de cel puțin 30 de minute până la câteva ore. În această perioadă sunt monitorizate semnele vitale și eventualele reacții întârziate. Pacientul primește instrucțiuni clare despre posibilele simptome care necesită atenție medicală imediată și programul vizitelor de control. Documentația completă a procedurii, inclusiv volumul administrat și eventualele reacții, este înregistrată în fișa medicală.
Considerații de siguranță
Administrarea plasmei necesită o atenție deosebită față de potențialele riscuri și complicații. Monitorizarea atentă și respectarea protocoalelor de siguranță sunt esențiale pentru prevenirea și managementul eficient al reacțiilor adverse.
Efecte secundare frecvente
Reacțiile la perfuzia cu plasmă pot include manifestări alergice ușoare precum urticarie, prurit sau erupții cutanate tranzitorii. Unii pacienți pot prezenta frisoane, febră ușoară sau disconfort local la locul perfuziei. Mai rar, pot apărea reacții mai severe precum dispnee, tahicardie sau hipotensiune arterială. Aceste simptome necesită evaluare medicală promptă și pot impune întreruperea temporară sau definitivă a perfuziei.
Cerințe de monitorizare
Supravegherea pacientului în timpul perfuziei cu plasmă implică verificarea regulată a parametrilor vitali, inclusiv tensiunea arterială, pulsul, temperatura și saturația oxigenului. Personalul medical trebuie să observe atent apariția semnelor de supraîncărcare volemică, reacții alergice sau alte complicații. Este necesară documentarea completă a tuturor parametrilor monitorizați și a eventualelor evenimente adverse pentru asigurarea unui management optim al tratamentului.
Factori de risc
Riscul de reacții adverse la perfuzia cu plasmă crește în prezența anumitor factori precum vârsta înaintată, bolile cardiovasculare preexistente, afecțiunile renale sau hepatice severe și istoricul de reacții transfuzionale. Pacienții cu deficit de imunoglobulină A prezintă un risc crescut de reacții anafilactice, în timp ce cei cu insuficiență cardiacă sunt mai predispuși la supraîncărcare circulatorie. Administrarea rapidă a perfuziei, volumul mare de plasmă și transfuziile multiple pot amplifica riscul de complicații.
Complicații severe
Supraîncărcarea circulatorie asociată transfuziei: Această complicație severă apare când volumul de plasmă administrat depășește capacitatea sistemului cardiovascular al pacientului. Manifestările includ dispnee acută, tahicardie, hipertensiune arterială și semne de insuficiență cardiacă congestivă. Radiografia toracică evidențiază congestie pulmonară și cardiomegalie. Tratamentul necesită întreruperea imediată a perfuziei, poziționare semi-șezândă și administrare de diuretice.
Leziunea pulmonară acută asociată transfuziei: Această complicație gravă se manifestă prin insuficiență respiratorie acută, apărând de obicei în primele șase ore de la perfuzie. Simptomele includ dispnee severă, hipoxemie și infiltrate pulmonare bilaterale pe radiografia toracică, fără semne de supraîncărcare circulatorie. Mecanismul implică activarea neutrofilelor și deteriorarea endoteliului pulmonar. Tratamentul constă în suport respirator și măsuri de susținere, iar prognosticul este rezervat.
Reacții alergice: Manifestările alergice variază de la forme ușoare precum urticarie și prurit până la reacții anafilactice severe cu bronhospasm, hipotensiune și șoc. Reacțiile severe apar mai frecvent la pacienții cu deficit de imunoglobulină A care dezvoltă anticorpi anti-IgA. Tratamentul include întreruperea imediată a perfuziei, administrare de antihistaminice și, în cazurile severe, adrenalină și corticosteroizi.
Riscuri de transmitere a bolilor: Deși plasma este testată riguros pentru agenți patogeni, există un risc rezidual minim de transmitere a infecțiilor virale precum hepatita B, hepatita C sau HIV. Riscul este redus semnificativ prin metodele moderne de screening și inactivare virală. Există și posibilitatea transmiterii unor agenți patogeni emergenți pentru care nu există încă teste de screening. Monitorizarea post-transfuzională include supravegherea apariției semnelor de infecție.