Sangerare: tipuri, simptome si interventie de prim ajutor

Sângerările severe necesită intervenție medicală imediată pentru prevenirea complicațiilor precum șocul hemoragic. Cunoașterea tipurilor de sângerare și a măsurilor de prim ajutor este esențială pentru acordarea unei asistențe prompte și eficiente în situații de urgență.

Tipuri de sângerare externă

Sângerarea externă poate avea diverse cauze și grade de severitate, de la răni superficiale până la leziuni profunde care necesită intervenție medicală imediată. Identificarea corectă a tipului de sângerare este crucială pentru acordarea primului ajutor adecvat.

Tăieturi și zgârieturi minore: Aceste tipuri de leziuni superficiale afectează doar straturile superioare ale pielii și provoacă sângerări ușoare. Sângele are de obicei o culoare roșie strălucitoare și curge lent din rană. Aceste răni se vindecă de obicei în câteva zile cu îngrijire minimă și rareori lasă cicatrici vizibile.

Tăieturi și răni profunde: Leziunile care pătrund mai adânc în țesuturile pielii pot afecta vasele de sânge mai mari. Sângerarea este mai abundentă și poate fi pulsatilă dacă este afectată o arteră. Aceste răni necesită presiune directă pentru oprirea sângerării și adesea necesită sutură pentru vindecare corectă.

Sângerare externă severă: Acest tip de sângerare poate rezulta din leziuni majore precum amputații sau răni penetrante. Sângele țâșnește sau curge rapid din rană, iar pierderea rapidă de sânge poate duce la șoc hemoragic. Intervenția medicală imediată este esențială pentru supraviețuire.

Epistaxis: Sângerările nazale apar când vasele de sânge din mucoasa nazală se sparg. Acestea pot fi cauzate de traumatisme minore, presiune ridicată sau uscăciune excesivă. Majoritatea episoadelor se opresc spontan sau cu presiune directă aplicată pe aripile nasului timp de 10-15 minute.

Sângerare menstruală: Reprezintă pierderea lunară de sânge prin vagin ca parte a ciclului menstrual normal. Durata obișnuită este de 3-7 zile, iar volumul normal de sânge pierdut variază între 30-80 mililitri. Sângerările abundente sau prelungite necesită evaluare medicală.

Semnele pierderii severe de sânge

Pierderea severă de sânge reprezintă o urgență medicală care necesită recunoaștere și intervenție rapidă. Cunoașterea semnelor poate face diferența între viață și moarte.

Semne de avertizare timpurie

Pacientul poate prezenta anxietate, neliniște și sete intensă. Pielea devine palidă și rece, iar respirația se accelerează. Pulsul devine rapid și slab, iar tensiunea arterială începe să scadă. Extremitățile pot deveni reci și umede.

Semne critice de avertizare

În această fază apar confuzia și dezorientarea. Respirația devine superficială și rapidă, iar pulsul devine foarte slab și greu de palpat. Pacientul poate prezenta greață și vărsături. Pielea devine foarte palidă și umedă, iar nivelul de conștiență scade progresiv.

Semnele șocului

Șocul hemoragic apare când pierderea de sânge este atât de mare încât organismul nu mai poate menține funcțiile vitale. Pacientul devine letargic sau inconștient, respirația devine superficială și neregulată, iar pulsul devine foarte rapid și slab sau imperceptibil.

Procentele pierderii de sânge

Pierdere ușoară de sânge (până la 15%): La acest nivel, organismul poate compensa eficient pierderea de sânge. Semnele vitale rămân în limite normale, deși persoana poate simți ușoară slăbiciune sau amețeală. Pielea își păstrează culoarea și temperatura normală, iar pulsul și respirația sunt ușor accelerate. Recuperarea este completă cu îngrijire medicală minimă.

Pierdere moderată de sânge (15-30%): În această fază, organismul începe să manifeste semne clare de stres hemodinamic. Tensiunea arterială scade moderat, iar frecvența cardiacă crește pentru a compensa pierderea de sânge. Pielea devine palidă și rece, iar pacientul poate prezenta stare de agitație, confuzie și sete intensă. Diureza scade semnificativ, iar respirația devine mai rapidă și superficială.

Pierdere severă de sânge (30-40%): La acest nivel, mecanismele compensatorii ale organismului încep să cedeze. Tensiunea arterială scade dramatic, iar pulsul devine foarte rapid și slab. Pacientul prezintă confuzie severă, letargie și poate deveni inconștient. Pielea este rece, umedă și extrem de palidă. Organele vitale încep să sufere din cauza perfuziei insuficiente.

Pierdere critică de sânge (peste 40%): Această situație reprezintă o urgență medicală extremă. Sistemul cardiovascular nu mai poate menține perfuzia tisulară adecvată. Pacientul devine inconștient, tensiunea arterială este critic de scăzută sau nedetectabilă, iar pulsul poate fi absent. Fără intervenție medicală imediată, această stare duce la stop cardiac și deces.

Primul ajutor în sângerările externe

Intervenția promptă și corectă în cazul sângerărilor externe poate salva vieți. Principiile de bază includ controlul rapid al hemoragiei prin presiune directă, poziționarea corectă a victimei și solicitarea imediată a ajutorului medical specializat.

Pași de bază în primul ajutor: Primul pas constă în evaluarea rapidă a severității sângerării și îndepărtarea hainelor din zona afectată. Persoana care acordă primul ajutor trebuie să folosească mănuși de protecție dacă sunt disponibile. Victima trebuie așezată în poziție culcată cu picioarele ridicate pentru a preveni șocul. Aplicarea presiunii directe pe rană cu materiale sterile sau curate reprezintă măsura imediată cea mai eficientă pentru controlul sângerării.

Curățarea rănii: Curățarea inițială a rănii se face doar în cazul leziunilor superficiale, folosind apă curată sau ser fiziologic. Pentru rănile mai grave, prioritatea este oprirea sângerării, nu curățarea. Orice corp străin vizibil și ușor de îndepărtat poate fi eliminat, dar obiectele înfipte adânc trebuie lăsate pe loc pentru a evita agravarea sângerării.

Tehnici de bandajare: Bandajarea corectă începe cu aplicarea unui material absorbant steril direct pe rană, urmat de fixarea fermă cu fașă elastică sau bandaj. Presiunea trebuie să fie suficientă pentru a opri sângerarea, dar nu excesivă pentru a nu compromite circulația. Bandajul nu trebuie desfăcut pentru verificare, ci întărit cu straturi suplimentare dacă sângele continuă să se scurgă.

Când se folosește garoul: Garoul reprezintă ultima soluție în controlul sângerării și se utilizează doar când presiunea directă și alte măsuri au eșuat. Acesta se aplică deasupra rănii, între aceasta și inimă, folosind o bandă lată de cel puțin 5 centimetri. Timpul aplicării trebuie notat și garoul nu trebuie menținut mai mult de două ore pentru a evita leziuni tisulare permanente.

Răspunsul în urgență: Solicitarea imediată a serviciului de ambulanță este esențială în cazul sângerărilor severe. Până la sosirea echipajului medical, victima trebuie ținută la căldură și reconfortată. Semnele vitale trebuie monitorizate continuu, iar orice modificare în starea pacientului trebuie comunicată serviciilor de urgență.

Sângerarea internă

Sângerarea internă reprezintă o urgență medicală gravă care necesită diagnostic și tratament specializat imediat. Aceasta poate apărea în urma traumatismelor, bolilor sau complicațiilor chirurgicale, având potențial letal dacă nu este tratată prompt.

Tipuri frecvente: Sângerarea internă poate afecta diverse organe și cavități ale corpului. Cele mai frecvente forme includ hemoragia intracraniană după traumatisme craniene, hemoragia gastrointestinală manifestată prin melenă sau hematemeză, hemotoraxul în cazul traumatismelor toracice și hemoragia retroperitoneală în leziunile organelor abdominale.

Semne de avertizare: Semnele sângerării interne includ durere și sensibilitate în zona afectată, apariția echimozelor extensive, distensie abdominală și rigiditate musculară. Pacientul poate prezenta amețeli, slăbiciune generalizată și transpirații reci. Modificările stării de conștiență și agitația pot indica o pierdere semnificativă de sânge.

Indicatori de urgență: Situația devine critică când apar semne de șoc hemoragic precum tahicardie severă, hipotensiune marcată și alterarea stării de conștiență. Paloarea extremă, respirația rapidă și superficială, precum și scăderea dramatică a debitului urinar indică necesitatea intervenției medicale imediate.

Măsuri de prim ajutor: În cazul sângerării interne, măsurile imediate includ menținerea pacientului în poziție culcată cu picioarele ridicate pentru a favoriza circulația spre organele vitale. Orice îmbrăcăminte strâmtă trebuie desfăcută pentru a facilita respirația. Pacientul trebuie ținut la căldură folosind pături și monitorizat constant până la sosirea echipajului medical. Administrarea de lichide sau alimente este strict contraindicată.

Prevenție și siguranță

Prevenirea sângerărilor și gestionarea corectă a rănilor necesită cunoștințe specifice și echipament adecvat. Măsurile preventive reduc semnificativ riscul de complicații și infecții, iar pregătirea corespunzătoare permite o intervenție promptă în situații de urgență.

Prevenirea infecțiilor: Igiena riguroasă a mâinilor reprezintă primul pas în prevenirea infecțiilor la nivelul rănilor. Spălarea cu apă și săpun timp de minimum 20 de secunde, urmată de dezinfectarea cu soluții pe bază de alcool, trebuie efectuată înainte și după orice manipulare a rănii. Materialele sterile trebuie păstrate în condiții corespunzătoare și manipulate cu atenție pentru a preveni contaminarea.

Echipament de protecție: Utilizarea echipamentului de protecție adecvat este esențială pentru siguranța atât a persoanei care acordă primul ajutor, cât și a victimei. Mănușile de unică folosință, măștile faciale și ochelarii de protecție trebuie folosite în timpul acordării îngrijirilor. Materialele contaminate cu sânge trebuie eliminate în containere speciale pentru deșeuri medicale.

Pregătirea trusei de prim ajutor: O trusă completă de prim ajutor trebuie să conțină materiale sterile pentru controlul sângerării precum comprese, bandaje elastice, leucoplast și mănuși de unică folosință. Foarfecele, pensele și soluțiile antiseptice sunt indispensabile pentru îngrijirea rănilor. Trusa trebuie verificată periodic pentru înlocuirea materialelor expirate sau consumate.

Reducerea riscurilor: Prevenirea accidentelor implică identificarea și eliminarea potențialelor pericole din mediul înconjurător. Utilizarea echipamentelor de protecție în activități cu risc crescut, menținerea unui spațiu de lucru organizat și instruirea periodică în tehnici de prim ajutor contribuie la reducerea incidenței rănilor și a complicațiilor acestora.