Meningita: tipuri, cauze si simptome

Există mai multe tipuri de meningită, cele mai comune fiind bacteriană și virală, fiecare având cauze și tratamente specifice. Diagnosticarea rapidă și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru a reduce riscul de complicații grave și efecte ireversibile pe termen lung.

Ce este meningita?

Meningele sunt straturi de țesut care protejează sistemul nervos central. Infecția poate să apară când agenți patogeni, precum bacterii sau virusuri, pătrund în aceste țesuturi protectoare, fie prin sânge, fie din structuri învecinate, cum ar fi sinusurile sau urechile. Meningita bacteriană, de exemplu, poate fi rezultatul unei infecții care se răspândește de la o altă parte a corpului sau poate fi asociată cu leziuni care permit bacteriilor să ajungă direct la meninge. Pe de altă parte, meningita virală este adesea mai puțin severă și se poate rezolva fără tratament specific. Indiferent de tip, inflamația cauzată de aceste infecții duce la simptomele caracteristice ale meningitei și poate provoca daune ireversibile dacă nu este tratată prompt.

Tipurile de meningită

Meningita bacteriană: Aceasta este o formă gravă de meningită și poate evolua rapid, necesitând tratament medical de urgență. Bacteriile precum Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis și Haemophilus influenzae sunt printre cele mai comune cauze. Simptomele pot include febră înaltă, cefalee intensă și rigiditate cervicală. Tratamentul se face cu antibiotice administrate intravenos și, uneori, este necesară internarea în spital. Vaccinările pot oferi protecție împotriva anumitor tulpini de bacterii care cauzează meningita.

Meningita virală: Deși este mai frecventă decât forma bacteriană, meningita virală este, în general, mai puțin severă și adesea se rezolvă de la sine. Enterovirusurile sunt cauza comună, dar și alte virusuri, cum ar fi virusul herpes simplex, pot fi implicate. Simptomele pot fi similare cu cele ale meningitei bacteriene, dar de obicei sunt mai blânde. Tratamentul se concentrează pe ameliorarea simptomelor și menținerea hidratării, iar în majoritatea cazurilor nu sunt necesare medicamente antivirale.

Meningita fungică: Aceasta este o formă mai rară de meningită, care apare în principal la persoanele cu un sistem imunitar compromis, cum ar fi pacienții cu HIV/SIDA sau cei care urmează tratamente imunosupresoare. Cele mai frecvente ciuperci care cauzează această afecțiune sunt Cryptococcus neoformans și Coccidioides. Simptomele pot fi similare cu cele ale altor tipuri de meningită, dar evoluția bolii este adesea mai lentă. Tratamentul constă în administrarea de medicamente antifungice pe o perioadă îndelungată și necesită monitorizare medicală atentă pentru a preveni recidivele.

Meningita parazitară: Aceasta este o formă rară și poate fi cauzată de paraziți precum Angiostrongylus cantonensis sau Taenia solium, în cazul neurocisticercozei. Transmiterea se face prin ingestia de alimente sau apă contaminate cu larve sau ouă parazitare. Simptomele variază de la caz la caz și pot include febră, cefalee și semne neurologice variate. Tratamentul depinde de tipul parazitului implicat și poate include medicamente antiparazitare și terapie de susținere.

Meningita non-infecțioasă: Aceasta poate fi declanșată de o varietate de cauze, inclusiv reacții autoimune, medicamente, neoplasme și alte boli sistemice. Deși nu este cauzată de agenți infecțioși, simptomele pot fi similare cu cele ale meningitelor infecțioase. Tratamentul se axează pe gestionarea cauzei subiacente și pe controlul simptomelor inflamatorii. Este importantă identificarea rapidă a cauzei pentru a începe tratamentul adecvat și pentru a evita complicațiile.

Cauze și factori de risc

Identificarea factorilor care contribuie la apariția meningitei este esențială pentru prevenirea și controlul acestei boli. Factorii de risc variază în funcție de tipul de meningită și pot include vârsta, starea sistemului imunitar și expunerea la anumiți agenți patogeni.

Agenți infecțioși și tulpini comune

Bacteriile: Bacteriile, precum Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis, Haemophilus influenzae, Listeria monocytogenes, sunt printre principalii agenți patogeni care cauzează meningita. Streptococcus pneumoniae este adesea asociat cu pneumonii și infecții ale urechii, în timp ce Neisseria meningitidis este cunoscut pentru capacitatea sa de a provoca epidemii, în special în rândul adolescenților și tinerilor adulți. Haemophilus influenzae de tip B a fost odată o cauză comună de meningită la copii, dar incidența sa a scăzut semnificativ datorită vaccinării. Listeria monocytogenes afectează în special nou-născuții, femeile însărcinate, persoanele în vârstă și pacienții imunocompromiși.

Virusurile: Virusurile, precum Enterovirusuri, Herpes Simplex Virus, HIV: Enterovirusurile sunt cauza cea mai frecventă a meningitei virale, în special în timpul verii și toamnei. Virusul Herpes Simplex poate cauza, de asemenea, meningită, deși mai rar, și necesită tratament antiviral. Persoanele cu HIV sunt predispuse la  dezvoltarea diverselor forme de meningită, inclusiv meningita criptococică, o infecție fungică gravă. Controlul infecției HIV și vaccinarea pot reduce riscul de meningită asociat cu aceste virusuri.

Ciuperci și paraziți: Meningita criptococică este cauzată de ciuperca Cryptococcus neoformans și este mai frecventă la persoanele cu sistem imunitar slăbit, inclusiv la pacienții cu HIV. Simptomele pot include febră, cefalee și confuzie, iar tratamentul necesită utilizarea de medicamente antifungice pe termen lung. Meningita eozinofilică, cauzată de paraziți precum Angiostrongylus cantonensis, este asociată cu consumul de alimente contaminate și se manifestă prin dureri de cap severe și rigiditatea gâtului. Tratamentul depinde de tipul parazitului și poate include medicamente antiparazitare și antiinflamatoare.

Declanșatori non-infecțioși

Reacțiile chimice și alergiile la medicamente: Acestea sunt printre primii factori non-infecțioși care pot, de asemenea, să provoace meningită. Substanțele chimice care intră în contact cu sistemul nervos central pot declanșa o reacție inflamatorie a meningelor, similară cu cea observată în meningitele infecțioase. Alergiile la anumite medicamente, precum antibioticele sau antiinflamatoarele nesteroidiene, pot de asemenea să cauzeze meningită aseptică, o inflamație a meningelor fără prezența unei infecții active. Identificarea și evitarea declanșatorilor pot reduce riscul de a dezvolta această formă de meningită.

Factori de Risc

Vârsta, mediul comunitar și sistemul imunitar slăbit: Vârsta este un factor de risc semnificativ pentru meningită, cu copiii mici și persoanele în vârstă fiind cel mai adesea afectate. Trăirea în medii comunitare, cum ar fi căminele studențești sau bazele militare, crește riscul de expunere la agenții patogeni care cauzează meningita. Un sistem imunitar slăbit, fie din cauza bolilor cronice, fie a tratamentelor imunosupresoare, poate crește susceptibilitatea la diferite forme de meningită, inclusiv cele bacteriene și fungice.

Sarcina și diferite condițiile medicale: Sarcina modifică răspunsul imun al femeii și poate crește riscul de meningită, în special meningita cauzată de Listeria monocytogenes. De asemenea, anumite condiții medicale, cum ar fi diabetul, insuficiența renală sau prezența unor dispozitive medicale implantate, pot crește riscul de meningită. Este crucială monitorizarea atentă a sănătății în timpul sarcinii și gestionarea eficientă a condițiilor medicale preexistente pentru a reduce riscul de meningită.

Simptomele meningitei pe categorii de vârste

Detectarea timpurie a simptomelor meningitei este crucială pentru intervenția rapidă și reducerea riscului de complicații grave. Recunoașterea semnelor inițiale poate salva vieți, în special în cazurile de meningită bacteriană.

Simptome generale la adulți și copii peste 2 ani

Febra, frisoanele, rigiditatea gâtului, durerea de cap severă: Acestea reprezintă semne clasice ale meningitei și pot indica o urgență medicală. Aceste simptome pot evolua rapid și pot fi însoțite de alte manifestări, cum ar fi greața și vărsăturile. Este esențial ca persoanele care prezintă aceste simptome să caute asistență medicală imediată pentru a exclude sau confirma diagnosticul de meningită și pentru a începe tratamentul corespunzător.

Sensibilitatea la lumină: Fotofobia este un simptom frecvent întâlnit în meningită, provocând disconfort semnificativ pacienților. Acest simptom poate fi însoțit de durere oculară și poate duce la preferința pentru încăperi întunecate sau purtarea de ochelari de soare chiar și în interior. Sensibilitatea la lumină poate fi un indicator al inflamației meningelor și, prin urmare, necesită evaluare medicală pentru a determina cauza și a iniția tratamentul adecvat.

Simptome la nou-născuți și sugari

Febra mare, plânsul constant și alimentația dificilă: Acestea sunt simptomele caracteristice meningitei la nou-născuți și sugari. Aceste simptome pot fi mai dificil de interpretat, deoarece sugarii nu pot comunica durerea sau disconfortul în alt mod. Plânsul excesiv și refuzul alimentației pot fi semne ale altor afecțiuni, dar în contextul meningitei, acestea sunt semnale de alarmă care necesită atenție medicală imediată.

Inactivitatea sau letargia, vărsăturile repetate și bombarea fontanelei (zona moale de pe capul bebelușului): Acestea sunt simptome alarmante la sugari și pot indica o presiune crescută în interiorul craniului. Aceste semne pot sugera o urgență medicală și necesită evaluare pediatrică urgentă. Bombarea fontanelei, în special, este un semn distinctiv al presiunii intracraniene și poate fi asociată cu meningita sau alte afecțiuni grave.