Orhiectomie: tipuri, pregatire, procedura, recuperare si complicatii

Rezultatele post-operatorii sunt în general bune, cu o rată scăzută de complicații, iar recuperarea completă durează de obicei câteva săptămâni. Pentru pacienții care doresc, există opțiunea inserării unei proteze testiculare în timpul intervenției pentru a menține aspectul estetic natural al scrotului.

Tipuri de orhiectomie

Există mai multe tehnici chirurgicale pentru efectuarea orhiectomiei, fiecare fiind aleasă în funcție de afecțiunea care necesită tratament și de obiectivele specifice ale intervenției.

Orhiectomie simplă: Această procedură implică îndepărtarea testiculului prin intermediul unei incizii scrotale. Tehnica este utilizată frecvent în tratamentul cancerului de prostată avansat sau în cazurile de traumatisme testiculare severe. Intervenția durează aproximativ 30-45 de minute și poate fi realizată sub anestezie locală sau generală. Recuperarea este relativ rapidă, pacientul putând reveni la activitățile normale în decurs de 1-2 săptămâni.

Orhiectomie subcapsulară: Această tehnică presupune îndepărtarea țesutului testicular, păstrând însă capsula externă și aspectul scrotal normal. Procedura este preferată în special pentru pacienții cu cancer de prostată care doresc menținerea aspectului estetic al scrotului. Intervenția necesită o tehnică chirurgicală precisă pentru a păstra intactă tunica albuginee și a minimiza riscul de complicații post-operatorii.

Orhiectomie inghinală radicală: Această procedură este standardul de aur în tratamentul cancerului testicular. Abordul chirurgical se face prin regiunea inghinală, permițând îndepărtarea completă a testiculului împreună cu cordonul spermatic până la inelul inghinal intern. Această tehnică este esențială pentru prevenirea diseminării celulelor canceroase prin sistemul limfatic și asigură o stadializare corectă a bolii.

Motive medicale pentru orhiectomie

Există multiple indicații medicale care pot necesita efectuarea unei orhiectomii, fiecare cu particularitățile și protocoalele sale specifice de tratament.

Cancer testicular: Cancerul testicular reprezintă principala indicație pentru orhiectomia radicală. Această procedură permite atât diagnosticul histologic definitiv, cât și tratamentul inițial al bolii. Intervenția trebuie efectuată prompt după stabilirea suspiciunii clinice și imagistice pentru a preveni progresia bolii și apariția metastazelor.

Tratamentul cancerului de prostată: Orhiectomia bilaterală reprezintă o opțiune terapeutică în cazul cancerului de prostată avansat, având ca scop reducerea nivelului de testosteron. Această procedură determină o castrare chirurgicală, ducând la scăderea rapidă și permanentă a nivelului hormonal, ceea ce poate încetini sau opri progresia bolii.

Cancer mamar masculin: În cazurile de cancer mamar la bărbați, orhiectomia poate fi recomandată ca parte a strategiei terapeutice pentru reducerea nivelului de hormoni care stimulează creșterea tumorii. Această indicație este mai puțin frecventă, dar poate fi crucială în managementul unor cazuri specifice.

Traumatism testicular sever: Traumatismele severe ale testiculului, cum ar fi fracturile testiculare sau leziunile extensive ale cordonului spermatic, pot necesita orhiectomie. Decizia se bazează pe gradul de afectare tisulară și pe posibilitatea de salvare a testiculului.

Chirurgie de afirmare a genului: Pentru persoanele transgender feminine, orhiectomia bilaterală reprezintă o etapă importantă în procesul de tranziție. Procedura elimină necesitatea utilizării blocantelor de testosteron și poate preceda alte intervenții de afirmare a genului.

Pregătirea preoperatorie

Pregătirea adecvată pentru orhiectomie este esențială pentru succesul intervenției și minimizarea riscurilor asociate.

Evaluare medicală preoperatorie: Aceasta include o anamneză completă, examen fizic, analize de sânge comprehensive și evaluarea funcției cardiace și pulmonare. Pentru pacienții cu cancer testicular sunt necesare markeri tumorali specifici și investigații imagistice pentru stadializare. Medicul trebuie să evalueze și prezența altor afecțiuni medicale care ar putea influența procedura chirurgicală sau recuperarea post-operatorie.

Ajustarea medicației: Înainte de orhiectomie, medicul trebuie să evalueze toate medicamentele pe care pacientul le administrează în mod regulat. Anticoagulantele precum warfarina sau aspirina necesită întrerupere cu cel puțin 5-7 zile înainte de intervenție. Medicamentele pentru diabet sau hipertensiune arterială pot necesita ajustări temporare. Este esențială informarea completă a medicului despre toate suplimentele și medicamentele utilizate pentru evitarea complicațiilor intraoperatorii.

Reguli de post: Pacienții trebuie să respecte un post alimentar strict cu 8 ore înainte de operație pentru alimente solide și 2 ore pentru lichide clare. Această restricție este necesară pentru prevenirea complicațiilor asociate anesteziei. În dimineața intervenției, medicamentele esențiale pot fi luate cu o cantitate minimă de apă, conform recomandărilor medicului anestezist.

Opțiuni de conservare a fertilității: Pentru pacienții care doresc să aibă copii în viitor, conservarea spermei prin criopreservare reprezintă o opțiune importantă care trebuie discutată înainte de orhiectomie. Procedura implică recoltarea și congelarea spermei într-o bancă specializată. Este recomandată efectuarea mai multor recoltări înainte de intervenție pentru maximizarea șanselor de succes în cazul unei fertilizări viitoare.

Procedura chirurgicală

Orhiectomia este o intervenție chirurgicală complexă care necesită o tehnică precisă și o atenție deosebită la detalii anatomice pentru minimizarea complicațiilor și optimizarea rezultatelor post-operatorii.

Opțiuni de anestezie: Alegerea tipului de anestezie depinde de tehnica chirurgicală și de starea generală a pacientului. Anestezia generală oferă confort maxim și control complet asupra căilor respiratorii, fiind preferată în special pentru orhiectomia radicală. Anestezia rahidiană reprezintă o alternativă sigură pentru pacienții cu risc anestezic crescut, oferind o recuperare mai rapidă și un control eficient al durerii postoperatorii.

Tipuri de incizie: Pentru orhiectomia inghinală radicală, incizia se efectuează în regiunea inghinală, paralel cu ligamentul inghinal, având o lungime de aproximativ 8-10 centimetri. În cazul orhiectomiei simple, incizia scrotală oferă acces direct la testicul, fiind mai mică și mai puțin invazivă. Alegerea tipului de incizie depinde de indicația chirurgicală și de necesitatea examinării patologice complete.

Pașii operatori: Procedura începe cu identificarea și izolarea cordonului spermatic în canalul inghinal. Vasele sangvine sunt ligate cu atenție pentru prevenirea hemoragiei. În cazul cancerului testicular, cordonul spermatic este secționat la nivelul inelului inghinal intern pentru asigurarea unei margini oncologice adecvate. Hemostaza meticuloasă și închiderea anatomică a planurilor sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor postoperatorii.

Opțiuni de proteză testiculară: Protezele testiculare moderne sunt fabricate din silicon medical de înaltă calitate și sunt disponibile în diferite dimensiuni pentru a se potrivi anatomiei individuale a pacientului. Implantul poate fi inserat în același timp cu orhiectomia sau într-o procedură ulterioară. Proteza ajută la menținerea aspectului estetic normal al scrotului și poate avea un impact psihologic pozitiv semnificativ.

Durata intervenției: O orhiectomie standard durează între 45 și 90 de minute, în funcție de complexitatea cazului și de necesitatea inserării unei proteze. Timpul operator poate fi mai lung în cazul orhiectomiei radicale pentru cancer sau când sunt necesare proceduri adiționale. Durata precisă depinde de experiența chirurgului și de particularitățile anatomice ale pacientului.

Procesul de recuperare

Recuperarea după orhiectomie necesită o perioadă de adaptare fizică și psihologică, cu respectarea strictă a recomandărilor medicale pentru obținerea unor rezultate optime.

Îngrijirea postoperatorie imediată: În primele 24-48 de ore după intervenție, pacientul necesită monitorizare atentă pentru detectarea precoce a complicațiilor. Pansamentul compresiv și aplicarea locală de gheață ajută la reducerea edemului și durerii. Mobilizarea precoce este încurajată pentru prevenirea complicațiilor tromboembolice, dar trebuie efectuată cu precauție și gradual.

Managementul durerii: Controlul durerii postoperatorii se realizează prin administrarea de analgezice orale, începând cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene și progresând către opioide slabe dacă este necesar. Aplicarea locală de gheață și purtarea unui suspensor scrotal ajută la reducerea disconfortului. Durerea trebuie să scadă progresiv în intensitate în primele zile postoperator.

Restricții de activitate: În primele două săptămâni postoperator, pacienții trebuie să evite efortul fizic intens, ridicarea greutăților mai mari de 5 kilograme și activitatea sexuală. Activitățile fizice ușoare pot fi reluate gradual după prima săptămână, cu creșterea progresivă a intensității în funcție de toleranță și recomandările medicului. Conducerea autovehiculului poate fi reluată după încetarea administrării medicației analgezice care afectează capacitatea de concentrare.

Îngrijirea plăgii: Plaga chirurgicală necesită atenție deosebită în primele două săptămâni după operație. Pansamentul trebuie menținut curat și uscat, fiind schimbat conform indicațiilor medicului. Zona operată trebuie spălată ușor cu apă și săpun după 48 de ore de la intervenție. Semnele de infecție precum roșeață excesivă, secreții purulente sau febră trebuie raportate imediat medicului pentru evaluare și tratament prompt.

Perioada estimată de recuperare: Recuperarea completă după orhiectomie durează în general între 4 și 6 săptămâni. Prima săptămână este dedicată recuperării imediate, cu reluarea treptată a activităților ușoare în săptămâna a doua. Activitățile fizice intense pot fi reluate după 4-6 săptămâni, cu acordul medicului. Revenirea la serviciu este posibilă după 1-2 săptămâni pentru munca de birou și după 3-4 săptămâni pentru activități care implică efort fizic.

Complicații potențiale

Orhiectomia, ca orice intervenție chirurgicală, prezintă riscuri și complicații specifice care trebuie cunoscute și monitorizate atent pentru un management medical adecvat și o recuperare optimă.

Sângerare

Hemoragia postoperatorie poate apărea în primele 24-48 de ore după intervenție, manifestându-se prin umflarea scrotului sau formarea unui hematom. Sângerarea minoră este normală în primele zile, dar prezența unui hematom mare sau care se extinde rapid necesită evaluare medicală imediată. Compresia locală și aplicarea de gheață pot ajuta la controlul sângerării minore.

Infecție

Infecția plăgii chirurgicale reprezintă o complicație care poate apărea în primele săptămâni postoperatorii. Semnele caracteristice includ roșeață, căldură locală, durere intensificată și secreții purulente. Febra și frisoanele pot indica o infecție sistemică. Tratamentul presupune administrarea de antibiotice specifice și, în cazuri severe, poate necesita drenaj chirurgical.

Durere cronică

Sindromul de durere cronică post-orhiectomie poate afecta calitatea vieții pacientului. Durerea poate persista săptămâni sau luni după intervenție, fiind cauzată de lezarea nervilor sau formarea de țesut cicatricial. Managementul include medicație analgezică, fizioterapie și, în cazuri selectate, blocaje nervoase sau proceduri de neuromodulare.

Modificări hormonale

După îndepărtarea ambilor testiculi, nivelul de testosteron scade semnificativ, putând cauza simptome precum oboseală, scăderea masei musculare, bufeuri și modificări ale dispoziției. Terapia de substituție hormonală poate fi necesară pentru ameliorarea acestor simptome și prevenirea complicațiilor pe termen lung precum osteoporoza.

Efecte asupra funcției sexuale

Impactul asupra libidoului: Scăderea dorinței sexuale apare frecvent după orhiectomie bilaterală, fiind cauzată de reducerea nivelului de testosteron. Acest efect poate fi mai puțin pronunțat în cazul orhiectomiei unilaterale, când testiculul rămas compensează parțial producția hormonală. Terapia de substituție hormonală și consilierea psihologică pot ajuta la gestionarea acestor modificări.

Efecte asupra funcției erectile: Capacitatea de a obține și menține o erecție poate fi afectată după orhiectomie, în special în cazul procedurii bilaterale. Disfuncția erectilă poate fi cauzată atât de factori hormonali, cât și de aspecte psihologice legate de imaginea corporală și anxietatea legată de performanța sexuală. Tratamentul include medicamente specifice pentru disfuncție erectilă și terapie hormonală de substituție.

Modificări ale fertilității: Orhiectomia unilaterală permite menținerea fertilității în majoritatea cazurilor, testiculul rămas preluând funcția de producere a spermatozoizilor. În cazul orhiectomiei bilaterale, infertilitatea este permanentă. Pentru pacienții care doresc să aibă copii în viitor, crioconservarea spermei înainte de intervenție reprezintă o opțiune importantă de prezervare a fertilității.